READING

15 citate spirituale din romanul Crimă și Pedeapsă...

15 citate spirituale din romanul Crimă și Pedeapsă

„Crimă și Pedeapsă” de Feodor Dostoievski este romanul care te va face să-ți recapitulezi valorile morale, poate chiar să îndrăgești un criminal și nu are cum să fie altfel pentru că romanul este narat chiar de protagonistul acestuia, iar noi obișnuim să-i îndrăgim pe cei care ne povestesc trăirile, care rămân orgolioși în marea lor deznădejde și ne trezesc milă chiar dacă au un caracter mult mai puternic decât al nostru.

Ceea ce vreau să zic e că acestă carte este suficient de directă și te face să empatizezi, să admiri eroul principal, să stai în camera lui mică cu iz de sărăcie, să-i porți hainele vechi care te-ar face să semeni cu un boschetar, să te dezguste sacrificiul pe care vor să-l facă alții pentru tine.

Raskolnikov, ceea ce în rusă ar însemna „divizat”, este studentul prins în febra căutărilor surselor financiare pentru a-și continua cursurile. Poartă un veșnic dialog cu propria persoană, încearcă să-și stăpânească dualitatea, să-și îndreptățească faptele, simte deseori pustietate și vină, dar este și posesorul unei minți inteligente, străpunse de tipice stări pentru un om care încercă să înțeleagă cine este.

În roman găsim mai multe teme abordate, precum păcatul, suferința cu efect purificator, remușcări, iertare, ispășire, iar ele împreună schițează structura moralității creștine.

Iată 15 citate care subliniază vehemența și spiritualitatea cărții:

1. Totul, totul e în mâinile omului și el lasă totul să-i scape numai și numai din pricina lașităţii … asta este o axiomă… Sunt curios să știu: de ce anume se tem mai tare oamenii? Să facă un pas nou, să rostească un cuvânt nou, nemairostit, de asta se tem ei mai tare!

2. Se întâmplă uneori în viața să întâlnești oameni cu desăvârșire necunoscuți care te interesează nitam-nisam de la prima vedere, mai înainte chiar de a fi schimbat o vorbă cu ei.

3. Sărăcia nu este un viciu, acesta este un adevăr. Dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. În sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. În mizerie, însă, nu le mai păstrează nimeni și niciodată. În mizerie, omul nici nu este măcar alungat din societatea umană cu bățul, ci măturat cu târnul, ca să fie și mai umilitor. Şi pe bună dreptate, fiindcă în mizerie, chiar eu, cel dintâi, sunt gata orișicând să mă insult pe mine însumi.

4. S-au obișnuit. Au plâns la început, şi apoi s-au obișnuit! Ticălosul de om se obișnuiește cu toate! Dar dacă greșesc?! Dacă, în realitate, omul nu este ticălos — omul în genere, seminția umană – atunci toate celelalte nu sunt decât prejudecăți, temeri scornite de mintea noastră, și atunci nu mai este nici o stavilă, toate sunt așa cum trebuie să fie!

5. E limpede: pentru ea, pentru confortul ei, nici chiar ca să scape de moarte nu s-ar vinde, dar pentru altul, uite că se vinde! Pentru o ființă dragă, adorată, s-ar vinde! Iată unde-i hiba: pentru fratele ei, pentru mama ei e gata să se vândă. Pentru ei ar vinde orișice! O, dacă-i vorba de asta, ar fi în stare să-şi calce şi pe conștiință! Libertate, liniște, chiar şi conștiința, tot ar pune la bătaie! Calcă-se în picioare viața mea, numai ființele dragi să fie fericite!

6. Cândva, cine știe când, în sufletul lui se născuse durerea ce-l macină azi, şi durerea crescuse, se adunase, iar în ultima vreme se copsese şi se concentrase, luând forma unei probleme îngrozitoare, absurde, fantastice, care îi zdrobea inima şi mintea, cerând neîncetat dezlegare.

7. Creierul bolnav făurește adesea visuri extraordinar de precise şi de vii, care par grozav de reale. Uneori, imaginile ce se înfiripa sunt monstruoase, dar atmosfera din vis, împrejurările şi întregul proces al reprezentării sunt atât de veridice, pline de amănunte atât de subtile şi neașteptate, care corespund şi întregesc într-o îmbinare atât de artistică întreagă plăsmuire, încât, treaz fiind, același om nu le-ar putea închipui nici dacă ar fi un maestru de talia lui Puşkin sau Turgheniev. Aceste vise, vise bolnăvicioase, trăiesc de obicei multă vreme în conștiință şi impresionează puternic organismul șubrezit şi surescitat.

8. Scornelile mincinoase sunt unicul privilegiu pe care-l are omul faţa de celelalte făpturi. Prin minciună, ajungem la adevăr! Sunt un om fiindcă ştiu să mint. Nici un adevăr n-a fost rostit fără să se fi mințit în prealabil de cel puțin paisprezece ori, sau poate de o sută paisprezece ori, şi astă ne face cinste într-o anumita măsura; dar noi, noi nu suntem în stare nici măcar să scornim o minciună din capul nostru!

9. Oamenii se împart în „obișnuiți” și „deosebiți”. Oamenii obişnuiţi trebuie să se supună legilor şi nu au dreptul să le calce pentru că, vedeţi dumneavoastră, ei sunt oameni obişnuiţi. Iar cei „deosebiți” au dreptul să comită crime şi să calce orice lege, tocmai pentru că ei sunt oameni „deosebiți”. Oamenii din prima categorie sunt totdeauna stăpânii prezentului, cei din a doua – stăpânii viitorului. Cei dintâi conserva lumea și o înmulțesc numeric; cei din a doua categorie o împing înainte şi o duc spre un țel.

10. În general, oamenii înzestrați cu idei noi, sau măcar capabili să spună cât de cât ceva nou se nasc într-un număr nespus de restrâns, uimitor de restrâns chiar. Este limpede că ordinea apariției acestor oameni, trebuie să fie foarte strict determinată de o lege a naturii. Firește, aceasta lege astăzi nu ne este cunoscută, dar sunt încredințat că există și că, odată și odată, va putea fi cunoscută.

11. Suferință şi durerea sunt totdeauna legate de o conștiință largă şi de o inimă adânc simțitoare. Oamenii cu adevărat mari cred că trebuie să se simtă foarte triști pe pământ.

12. Sunt vinovat, rosti încet omul. — Ce vină ăi? — Gânduri rele. Amândoi se priviră în tăcere.

13. În comuna rolul acesta îşi va schimba sensul pe care-l are astăzi şi ceea ce pare prostesc aici va fi inteligent acolo; ceea ce aici, în condițiile actuale, este nefiresc, acolo va fi absolut natural. Totul depinde de ambiția şi mediul în care trăiește omul. Totul vine de la mediu, căci omul, prin el însuși, nu înseamnă nimic.

14. Poate că rolul cel mai important l-a jucat acea mândrie a săracului datorita căreia, când se pune problema unor obiceiuri obligatorii pentru toată lumea în viața noastră de toate zilele, mulți oameni sărmani își ies din piele şi-și cheltuiesc ultimul ban economisit cu truda numai ca să nu fie „mai prejos ca alții” şi ca acești alții să „nu-i condamne”.

15. Să mai aștept… să se astâmpere inima! Dar inima nu se astâmpără.

Comentarii

comentarii


Sunt Vinerea lui Robinson Crusoe. Follow on Instagram @laura_mur_

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE