READING

5 coperți de la editura Nemira în vizorul expertul...

5 coperți de la editura Nemira în vizorul expertului. Ce greșeli au comis designerii

Fiind designer de meserie, mi-am propus, împreună cu echipa HaiBun, să clarific dacă idiomul englez „nu judeca cartea după copertă” este o expresie corectă sau totuși o scuză menită să ascundă lipsa profesionalismului, lipsa atitudinii față de cititori și o altă serie de „lipse”.

Anterior am analizat coperțile de la RAO, Prut și Cartier, iar de această dată cei de la HaiBun mi-au propus o selecție de 5 coperți de la editura Nemira. Amintesc că n-am citit cărțile și le voi judeca strict din punct de vedere al aspectului grafic. Rog să nu interpretați acest articol drept o ofensă.

Jesus del Campo – Ultimele dorințe ale cavalerului Hawkins

Coperta, la prima vedere, arată destul de bine. O pictură care creează atmosfera și, presupun, coincide cu textul. Am impresia că forma dreptunghiulară, unde-i indicat premiul, este deprisos. Totuși, e un font de proporții reduse și astfel devine acceptabil. Titlul are un cusur. Mă incomodează faptul că acoperă capurile personajelor din pictură. Poate ar fi fost mai potrivit să insereze titlul sub capul doamnei din dreapta. Fontul titlului mă amuză. Numele autorului, la fel ca și pictura, îmi sugerează că acțiunea cărții se petrece într-o regiune medievală hispanică, dar fontul, deși păstrează aceleași note medievale, e ceva mai nordic. Nu sunt singur că este o combinare armonioasă până la capăt, deși arată destul de bine.

Florin Chirculescu – Greva Păcătoșilor

Prima mea impresie este s-o las baltă și să nu mă apropii de această carte într-o librărie, dar sunt nevoit. Imaginea generală este varză. Presupun că textul coincide, dar cred că se putea mai mult. Citatul de sus mă exasperează. Eu asociez așa decizie grafică cu fobia de spațiul mat pe copertă specifică oamenilor care nu au studii în arte sau cei care vor să lase impresia că au lucrat foarte mult. Pentru acest citat există a doua pagină. Multe elemente pe o pagină, cred eu, împovărează aspectul general. Despre cioară n-aș avea multe comentarii. Titlul? În design uneori putem ignora gramatica în favoarea esteticului, dar acesta nu cred că este cazul. Nu înțeleg necesitatea împărțirii cuvântului Păcătoșilor în două părți. Este, cel puțin, agasant. Iar numele autorului, scris curbat, este o decizie nereușită. Vreau să cred că machetatorul n-a făcut-o de bunăvoie.

Asta-i alternativa pe care o propun eu, dacă, până la final, acceptăm cioara albă:

Andrea Camilleri – Mireasma nopții

Sicilia…vacanțe, crime și Mafia. Nici nu-i de mirare că există această explicație pe copertă, pentru că din imaginea generală nici nu poți să-ți dai seama. Orice, dar niciun element care să amintească despre mafie sau Sicilia. Fonturile sunt copilărești, zici că-i o carte scrisă de o adolescentă, prea pozitive pentru mafie. Pe mine mă duce cu gândul la un roman patetic de dragoste, la fel ca și culorile, deși descrierea pare a fi a unui detectiv.

În fine, eu am găsit o imagine în marea largă a internetului, dar care mi se pare mai potrivită în acest context decât explozia de culori.

Martin Tamcke – Creștinii și lumea islamică, de la Mohamed până în prezent

Imaginea este aleasă bine. Aici n-am ce comenta, dar titlul e dezastruos. De unde atâta pseudocreativitate? Care-i faza cu textul de jos în sus? Cu umbre? Times New Roman?

Iată ce-am obținut eu în două minute:

Hannu Rajaniemi – Îngerul cauzalității

Eu sunt fan SF, dar la această copertă nu m-aș uita. SF-ul presupune foarte multă imaginație, dar aici eu văd un băiat care folosește un touchscreen cu niște leduri…și prea mult photoshop în detrimentul ideii. Citatul de sus. Am mai spus deja. Cubul verde care marchează titlul, asta ca să ne arate că această carte îl are, deși numele autorului este evident prea mare. Intuiesc că numele autorului este mai important, dar e vorba de o serie a câte trei volume. S-ar cere atunci și titluri pe măsură. De altfel, vedeți altă copertă tare de SF. Sesizați diferențele?

Părerea mea este că designer-ul sau machetatorul trebuie să citească cartea, abia apoi să creeze coperta. Dar nici asta nu garantează succesul…

Articol scris de Vladimir Grossu.

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE