READING

7 cărți clasice care au fost desființate de critic...

7 cărți clasice care au fost desființate de critici la momentul publicării

De cele mai multe ori un critic poate determina succesul unei cărți. O poate ridica în slăvi ori o poate distruge cu doar câteva metafore alese metodic. Iar dacă aceste recenzii mai vin și din partea unor publicații cu reputație, atunci scriitorul ar face bine să „spună o rugăciune”.

Până și cărțile pe care le numim astăzi clasice au avut parte de critică vehementă, unele fiind numite chiar dezastru pentru literatură. Așa sau ba, aceste cărți clasice au reușit să treacă cu brio proba de foc a primei publicări și acum sunt reeditate de zeci de edituri din toate țările lumii. Chiar și după o sută de ani.

Stăpânul inelelor de J.R.R.Tolkien – trilogia fiind publicată pentru prima dată între 29 iulie 1954 și 20 octombrie 1955 – a avut parte de recenzii bune din partea publicațiilor Sunday Telegraph, The Sunday Times și The New York Herald Tribune, dar au fost și din cei care au făcut cartea praf. Bunăoară, Judith Shulevitz de la The New York Times a criticat pedantismul stilului literar al lui Tolkien, spunând că „el a formulat o credință în importanța misiunii sale ca un conservatorist care se dovedește a fi moartea literaturii în sine”, iar Richard Jenkyns de la publicația The New Republic a criticat lucrarea pentru lipsa de profunzime psihologică, menționând că personajele și lucrarea sunt „anemice și lipsite de fibre”.

Minunata lume nouă de Aldous Huxley a fost publicată în 1932, perioada în care era în trend Sci-Fi-ul care anticipa un viitor tehnologic fără cusur. Nu este de mirare că distopia sa a fost primită fără prea mare entuziasm de societate. Iată ce scria criticul Margaret Cheney Dawson în publicația NYHTBR: „Dl. Huxley are mulți draci. Privind în urmă la cariera sa, se poate vedea că i-a avut dintotdeauna, în grade diferite […] iar cartea asta este un exemplu de propagandă lugubră și greoaie”.

Romanul Tropicul Cancerului de Henry Miller, publicat pentru prima dată în 1934, a fost primit excelent de critici, fiind numit „un eveniment important în istoria scrisului modern”. Totuși, cei de la publicația New Republic au numit acest roman patetic: „Miller stă sub o lampă amplasată pe o stradă din Paris, sfidător și beat, făcând glume banale despre reușita sa – un pic patetic pentru că el crede că este un descoperitor, dar nu-și dă seama că este de fapt un simplu turist”.

Pentru cine bat clopotele a stârnit controverse încă de la publicare (1940). Criticul Edmund Wilson a remarcat o „atmosferă stranie de medievalism literar” între personaje. New Republic scria că este un roman slab și prea lung, motivând că Hemingway este un maestru al poveștii concentrate și nicidecum nu va putea înțelege forma unui roman elaborat. Tot această carte a fost considerată ofensivă de către Nicholas Murray Butler, președintele Universității Columbia în 1941 și membru al Comitetului pentru acordarea premiului Pulitzer, care decide să ignore textul lui Hemingway și nu premiază pe nimeni.

Un roman și mai controversat a fost Lolita lui Vladimir Nabokov despre care publicația The New York Times scria:„Lolita este, fără îndoială, o știre în lumea cărților. Din păcate, este o veste proastă. Există două motive, la fel de grave, pentru care nu merită atenția cititorului adult. Este o carte plictisitoare scrisă într-o manieră pretențioasă, floridă și înșelătoare. În plus, este o carte respingătoare. […] Este imposibil să descrii o asemenea perversiune cu entuziasmul pervertului fără a fi dezgustător. Dacă Nabokov a încercat să facă acest lucru, atunci el a eșuat”.

Ulise de James Joyce a fost considerată obscenă încă de la publicare (1922), chiar dacă mulți dintre marii scriitori și critici ai timpului au pledat în favoarea cărții. The Sporting Times scria: „Cartea a fost scrisă de un nebun pervers care și-a primit specializarea în literatură într-o toaletă”.

Nici Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee nu a scăpat de critici. The Saturday Review scria: „Problema domnișoarei Lee a fost să spună povestea pe care vrea să o spună și totuși să rămână în conștiința unui copil, lucru pe care nu l-a rezolvat”.

Tu ce părere ai despre comentariile criticilor?

PC: www.thenewbev.com

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni.

Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE