Cartea broșată este noul vinil

Acum o săptămână mă pregăteam de concediu, respectiv, de o escapadă din țară. Strânsul lucrurilor în valiză a început, în primul rând, cu alegerea cărților pe care le voi citi în vacanță. Într-un final, am decis să iau cu mine 3 cărți. Le-am arătat decizia prietenilor de pe Facebook, iar unul dintre comentarii a fost: „Kindle, și îți iei 1000 cu tine (adică cărți)”. Inclusiv, prietenul meu s-a arătat stupefiat că am de gând să car cu mine tocmai 3 cărți, căci există probabilitatea că la un moment o să încep să niorlăi că îmi este greu rucsacul.

that moment când ți-ai pregătit 3 cărți pentru vacanță și tot ți se pare puțin 😂#haibunmd #CartiCalatoare

Posted by Veronica Zubcu on Friday, June 16, 2017

 

Bătălia carte tradițională versus carte electronică e la fel de veche ca și iOS vs. Android ori ca și xBox vs. Playstation, etc. Și chiar dacă susținem că tehnologia ne apropie unul de altul, ne face viața mai ușoară, iar multe lucruri devin mai accesibile, toate chestiile electronice pentru mine sunt cam lipsite de viață. Citind pe un Kindle sau pe telefon nu simt aproape textul, nu simt la fel de bine povestea, senzația de magic se dizolvă atunci când atingi ecranul rece al tabletei. Probabil aceste senzații există pentru orice ai face cu device-ul – socializare, lectură, privești filme, faci poze – device-ul nu se schimbă niciodată, acel ecran rămâne la fel. Ecranul este o barieră între tine și ceea ce vrei să atingi, între tine și lucrurile reale de care vrei să fii mai aproape.

Un studiu realizat în Italia acum doi ani a demonstrat că persoanele care au citit aceeași poveste de pe un Kindle, au memorizat mai prost evenimentele descrise, iar cei care au citit versiunea print au arătat rezultate excepționale. Una dintre realizatoarele studiului a zis că: „Atunci când citești de pe hârtie, simți prin atingerea foilor progresul, simți la modul direct cum crește numărul de pagini citite, în comparație cu vizualizarea unei singure pagini pe care ți-o oferă un suport electronic”.

Iar dacă mai lucrezi în fața unui ecran o zi întreagă, este foarte plăcut să ai, la finalul zilei, o altă textură în față. De asta port în geanta mea o carte, două sau trei… Le port cu mine ca să le simt greutatea, să le simt prezența, să mă simt conectată la ceva tangibil, să simt cât mai aproape posibil povestea ascunsă între file. Greutatea cărților nu este o povară.

În plus, cărțile tradiționale îmi aduc aminte de fiecare om care a contribuit la ea și care mi-au pus-o în mână – scriitor, redactor, editor, designer, machetator, librar. Greutatea cărții mă ține cu picioarele pe pământ. Interacțiunea cu o carte tradițională nu se reduce la turn ON/OFF, ci la deschide, simte, întoarce pagina, ascultă foșnetul foilor, închide cu un scurt „pleosc”.

Într-un Kindle nu vei băga o primă ediție a unei cărți de prin 1940, iar din spatele ecranului nu se va simți mirosul de foaie învechită, coaptă sub soare sau jilăvită prin rafturi de anticariate. Poate nu sună foarte atractiv, dar acest miros oferă senzația de casă, de comoditate și de calm. De asta și zic că o carte tradițională este noul vinyl – primele ediții ale unor cărți sunt tot mai rare, iar numărul oamenilor care apreciază senzația unei cărți în mână devine mai mic.

Și, hai să recunoaștem, unei cărți nu i se termină niciodată bateria.

Voi continua să port cărți cu mine, indiferent de mărimea lor, dacă au copertă tare sau moale, pentru că greutatea unei cărți în geantă îmi dă mai multe motive să citesc, să simt, să mă bucur, să interacționez.

Comentarii

comentarii


Un om ca o mare.

Follow on Instagram @veronica_zubcu

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE