READING

Ce bijuterie de om și bibliotecă am descoperit în ...

Ce bijuterie de om și bibliotecă am descoperit în escapada mea la Paris

Mi-am spus că fug la Paris pentru un weekend, ca să-mi îndeplinesc un vis adolescentin. De asta nu m-am dus acolo ca un turist, ci mai mult ca un om care trăia momentul. A fost pentru prima dată când mi-am planificat o călătorie. Am făcut rost de o hartă printată, am încercuit cu creionul locurile pe la care aș vrea să trec, mi-am pus biletul în pașaportul albastru și m-am trezit în aeroport, frământându-mi palmele ca un copil mândru care își făcuse tema pentru acasă. Dar aerul parizian nu l-am simțit de la prima cafea și croissant, dar de la cei care m-au găzduit.

Dacă sufletul ar fi fost o cameră, atunci ar fi putut să arate exact ca studioul Ilianei, undeva la al șaselea etaj, într-un bloc tupilat pe una dintre străzile înguste ale orașului. Mic, cu o bucătărie boemă, o fereastră de mansardă, un geamantan maro, o colecție de casete și inima – o bibliotecă pornită parcă să acapareze peretele. Iliana adună cuvintele în română de parcă găsise un ghemotoc de ață, zâmbește larg și, împărțind ceaiul cu mine și prietena mea, pornește patefonul ei cu viniluri. Ne-am oprit la David Bowie.

Biblioteca îți vrăjește ochii. Începe de la o măsuță de birou pe care stau foi schițate cu formule. Iliana este studentă la matematică, iar din antiteza asta – formule și literatură – am simțit că am ce învăța. Așa că am luat-o pe Iliana la întrebări:

 Iliana

– Câte cărți ai în bibliotecă?

Iliana: Mai puține decât credeam înainte să mă întrebi. Sunt 270, dar mai am o grămadă de cărți pentru copii la tatăl meu.

– De unde vine pasiunea pentru citit?

Iliana: Când eram mică, mama îmi povestea cărțile pe care le citea în drum spre școala. În plus, părinții mei întotdeauna au avut multe cărți în casă. Mie mi se pare că pot să leg o carte de fiecare perioadă importantă a vieții mele. Mă gândesc la ce făceam, unde eram și la ce personaje erau cu mine, ce ambianță era în cartea pe care o citeam atunci.

– Cu ce cărți din mica ta bibliotecă te mândrești?

Iliana: Am câteva cărți vechi, frumoase, cu coperți din piele. Nu le citesc fiindcă povestea nu mă interesează, dar mă mândresc cu ele pentru că le văd ca un obiect care are propriul trecut și care este aproape pe cale de dispariție.

– Care este cartea la care ții într-un mod deosebit?

Iliana: Încerc să nu țin la nimic într-un mod deosebit. Vreau să fiu capabilă să dau un lucru sau altul celui care va avea mai mare nevoie. Cred că dăm prea multă importanță obiectelor, dar e adevărat că în cazul cărților este mult mai greu. 

– De unde faci rost de cărți?

Iliana: Întrebare grea, răspunsul este ilegal! La un moment dat, când aveam vreo 13-14 ani, furam cărți, fiindcă nu aveam bani. Cunosc și câteva librării second-hand la Paris, unde poți cumpăra zece cărți la un preț de un euro. Dar acum am destule cărți, mai ales că studiile mele nu-mi mai lasă mult timp liber, deci circumstațele mă forțează să trăiesc într-un mod mai legal. 

–  Crezi că Parisul este un oraș care te invită să citești?

Iliana: Nu știu dacă chiar te invită să citești. Aici, și probabil peste tot, mulți oameni nu citesc des, lectura este privită drept ceva demodat. Dar cu siguranță sunt multe oportunități pentru cititorul sărac, pentru cititorul care cauta cărți unice, pentru cel care vrea să se întâlnească cu autori. Este un oraș bun pentru cititori, dar nu este un oraș care face din orice persoană un cititor.

–  Recomandă-ne 3 cărți.

Iliana: Trei sunt prea puține. Am să vă recomand șapte: „La răsărit de Eden” de Steinbeck; „Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera; „Smulgătorul de inimi” de Boris Vian; „Crimă și pedeapsă” de Dostoievski; „Gone with the Wind” de Margaret Mitchell; „Memoriile unei fete cuminți” de Simone de Beauvoir și „Mărturisesc că am trăit” de Pablo Neruda.

– Ai regretat vreodată că ai citit vreo carte?

Iliana: Niciuna. Chiar dacă am citit multe cărți pe care le consider proaste acum… Mai ales când aveam 9-10 ani. Pe atunci citeam cărți pentru adolescenți care își petrec timpul într-un liceu sau într-o facultate, în care doar se întâmplau povești de dragoste fără rost etc. Totuși, cred că fiecare carte îți aduce ceva de care poți avea nevoie.

– Care sunt momentele în care îți place cel mai mult să citești?

Iliana: Înainte îmi plăcea mult să citesc în metrou, dar acum nu mai folosesc metroul, ci bicicleta. Cu muzica este și mai bine. Mai târziu, când îmi amintesc de o anumită carte, îmi amintesc și de muzica pe care o ascultam în același timp. Și da, ceai!

– Care personaj fictiv ți-ai dori să fie real?

Iliana: Rhett Butler, cu siguranță, din „Gone with the Wind”. Cred că m-aș îndrăgosti de el.

Iliana mi-a spus că sunt un bisounours. M-am simțit ca eroul unei cărți, pentru că doar în cărți poți întâlni oamenii potriviți, poți sta cu ei la discuții târzii, te poți pierde într-un oraș mare ca să te găsești, poți lega muzica de momente, îi poți vedea pe alții dincolo de coperte. Eu cred că toți călătorii sau pasionații de lectură sunt niște bisounourși.

*bisounours – persoană naivă care crede într-o lume ideală

Comentarii

comentarii


Sunt Vinerea lui Robinson Crusoe. Follow on Instagram @laura_mur_

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE