Cei mai teribili copii din literatură

Fără Iago n-ar fi existat Othello, fără Mefisto n-ar fi existat Faust, fără domnul Hyde n-ar fi existat doctorul Jekyll, fără Moriarty n-ar fi existat Sherlock Holmes, fără infirmiera Ratched n-ar fi existat Randle McMurphy, fără Sauron n-ar fi existat Frodo Baggins.

Acest raport „firesc”de forţe este absolut indispensabil în literatură. Un soi de răul minim necesar pentru a le da personajelor posibilitatea să evolueze pe parcursul textului şi oferi şansa cititorilor să manifeste empatie. Fără „răul necesar” n-ar evolua niciun personaj chiar dacă acesta are întruchiparea unui personaj negativ, a unei forţe naturale distrugătoare sau a unei boli psihice. Schema este clasică. O găsiţi şi în Biblie.

Totuşi, personajul negativ nu are întotdeauna doar latura malefică şi devastatoare. Unii dintre ei demonstrează mustrări de conştiinţă şi etos. Aşa m-am identificat afectiv şi l-am îndrăgit pe Humbert Humbert.

Dar transpunerea noastră simpatetică cu personajul se poate schimba, atunci când pe ring intră un copil. Numai că acest copil nu este întruchiparea inocenţei şi castităţii aşa cum suntem obişnuiţi. Acest copil se transformă într-o sursă a răului suprem. Scriitorul ştie că progeniturile umane pot fi foarte crude şi nu există nimic mai înfricoşător decât o odraslă catalizatoare de catastrofe, căci o acţiune nefastă din partea lor este la fel de neaşteptată precum Ghandi s-ar apuca să declare război Pakistanului.

Şi cum aceste lecturi s-au dovedit a fi antrenante pentru mine, am făcut o selecţie ai celor mai teribili copii din literatură.

„Trebuie să vorbim despre Kevin” de Lionel Shriver

Romanul „Trebuie să vorbim despre Kevin” al autorului Lionel Shriver este confesiunea unei mame neîmplinite, o digresiune lirică sub formă epistolară către soţul ei înstrăinat, în încercarea de a se împăca cu faptul că fiul lor este un sociopat şi a comis un masacru la şcoală. Respingător şi viclean, Kevin este obsedat de tirul cu arc, ucide animalele de companie ale surorii sale mai mici, tot pe ea aproape c-o lasă oarbă după ce îi oferă intenţionat accesul la o soluţie de curăţare şi pare să deteste pe toată lumea.

kevin© 2011 – Oscilloscope Pictures

„Trebuie să vorbim despre Kevin” a fost distins în 2005 cu prestigiosul premiu Orange şi a devenit unul dintre cele mai citite romane în cluburile de carte. Romanul a fost ecranizat în 2011, fiind primit pozitiv de critici şi premiat cu BAFTA şi Globul de Aur.

Carrie” de Stephen King 

Primul roman publicat al autorului Stephen King ne aduce în vizor un alt personaj malefic. Totuşi, contrar personajului lui Lionel Shriver care-şi manifestă treptat sociopatia, Carrie devine un monstru din „mila” semenilor săi care o supun ironiilor şi persecuţiilor morale şi fizice. Situaţia devine şi mai tensionată în momentul în care autorul conturează relaţia protagonistei sale cu mama. Cea din urmă, fanatic religios, adesea o pedepsea şi o închidea într-o cămăruţă, impunând-o să-şi ceară iertare de la Dumnezeu. Furia acestei adolescente ajunge la apogeu în momentul în care este batjocorită de mai multe colege la balul de absolvire. Atunci Carrie, după ce descoperă că are puteri supranaturale – îşi ucide mama, îşi lasă oraşul în flăcări şi-şi pierde viaţa.

„Domnişoara Christina” de Mircea Eliade

Nuvela „Domnişoara Christina” publicată în 1936este una dintre primele scrieri româneşti orientate spre fantastic. Această nuvelă – disputată de intelectualitatea românească la acea vreme – reliefează un alt personaj minor diabolic cu numele Simina.

Familia copilei locuieşte într-un conac din zona Dunării care se presupune că ar fi bântuit de fantoma mătuşii sale, Christina, omorâtă în timpul Răscoalei Ţărăneşti din 1907. La doar nouă ani, Simina – fetiţa posedată – are comportamentul unei femei adulte. Ştie să seducă bărbaţii şi are porniri nimfomane şi sadice, exact cum a fost şi mătuşa acesteia. Autorul ne sugerează că Simina este un mediator între lumea reală şi Christina care i-a transmis din puterile sale supranaturale.

Criticul literar, Mihail Sebastian, scria în 1937 într-un articol din Revista Fundaţiilor Regale: „Farmecul confuz” şi „graţia odioasă” a Siminei creează cititorilor amintiri complexe şi sentimente de nelinişte, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei”.

„Împăratul muştelor” de William Golding

Un grup de şcolari britanici ajung să conducă o insulă pustie după ce avionul lor s-a prăbuşit. Aşa cum nu au lângă ei niciun matur, băieţii vor face totul pentru a supravieţui. Apar doi lideri, Ralph şi Jack, iar dorinţa de putere îi ţine doar la un pas de crimă. Personajul malefic din această nuvelă este Jack, cel care îi învaţă pe micuţi să vâneze, fură ochelarii de vedere pentru a obţine focul, sacrifică sadic un porc şi unul dintre micuţi ajunge în cele din urmă strivit de un bolovan la ordinul acestei „căpetenii de trib”. Vezi ce se întâmplă când copiii sunt lăsaţi fără supraveghere?

Publicat în 1954, „Împăratul muştelor” este prima nuvelă al autorului William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru literatură.

„Omen” de David Seltzer

Un ambasador american adoptă un copil la naştere fără să-i spună soţiei şi asta după ce propriul lor prunc s-a născut mort. Damien se dovedeşte a fi Antihristul, împingându-şi familia adoptivă în vâltoarea unor întâmplări nefaste şi morţi ciudate. Prima dădacă se spânzură, alta se opune autorităţii părinţilor, în timp ce Damien este urmat peste tot de un câine negru sinistru. În cele din urmă, Damien devine prietenul preşedintelui, demonstrând că oamenii de la putere sunt robii lui Satana.

omen© 20th Century Fox – All Rights Reserved

Romanul Omen a fost publicat în 1976 după două săptămâni de la lansarea filmului cu acelaşi titlu ca şi o strategie de marketing. David Seltzer este şi autorul scenariului.

„Al cincilea copil” de Doris Lessing 

Ben din romanul „Al cincilea copil”al laureatei Premiului Nobel, Doris Lessing, apare drept un „terorist care-şi marginalizează părinţii şi fraţii”. Copil nedorit, acesta se dovedeşte a fi nesuferit încă din burta mamei. Impulsurile sale criminale ameninţă copiii şi animalele din jurul său. În cele din urmă, Ben este dus într-un ospiciu. Mama lui Ben îşi dedică lui existenţa şi îl scoate din instituţia pentru bolnavi mentali, dar el nu este în stare să se adapteze la viaţa acestei familii anterior fericită.

„Urzeala tronurilor” de George R.R. Martin 

Joffrey Baratheon, acest tânăr conducător nemilos, este cea mai detestată persoană în cele Şapte Regate ale Westeros. Joffrey este răsfăţat, sinistru şi sadic, dar prea laş pentru a-şi murdări propriile mâini. După ce comite mai multe crime sub acoperirea coroanei, acesta moare otrăvit la propria nuntă.

Mai cunoaşteţi alte personaje malefice? Nu uitaţi să ne scrieţi în comentarii.

Sursa foto: www.businessinsider.com.au 

Comentarii

comentarii


Sunt suma a ceea ce am citit și a oamenilor pe care i-am întâlnit. Follow on Instagram @vicamudreac.vm

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE