Cinci poeți pasionați de pictură

Ne-am obișnuit să vă povestim despre cele mai impresionante colaborări dintre literatură și artă, iar recent am descoperit că numărul poeților care au fost pasionați de pictură poate fi mai mare decât vă așteptați. De asta vom vorbi astăzi despre cinci poeți care au ales scrisul în defavoarea picturii, dar care și-au făcut timp să realizeze tablouri și schițe departe de atenția mulțimii.

George Bacovia

Altfel

Omul începuse să vorbească singur…

Și totul se mișca în umbre trecătoare –

Un cer de plumb de-a pururea domnea,

Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea…

Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, –

Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ,

Omul începuse sa vorbească singur…

Poetul român avea un talent deosebit pentru pictură, ba chiar părea un talent înnăscut. De-a lungul vieții sale, Bacovia a realizat câteva sute de caricaturi și portrete pentru diverse gazete și reviste, dar și pentru propria sa plăcere. Obișnuia să scrie versuri în mijlocul naturii, schițând mici desene în caiete cu foi dictando. Numeroase schițe semnate de poet sunt expuse la Casa Memorială George Bacovia din Bacău.

În plus, Bacovia a lucrat o perioadă în calitate de profesor de desen şi caligrafie la Şcoala Normală de Băieţi din Bacău, alături de alte meserii trecătoare cum ar fi cea de copist sau bibliotecar.

 PC: Wikipedia

În una dintre discuțiile cu jurnalistul și scriitorul I.Valerian, Bacovia îți exprimă simbolistica astfel: În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată, cum vrei s-o iei. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligenţă, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea ultimul volum poartă titlul Scântei galbene. Roşul e sângele, e viaţa zgomotoasă. Nu vreau să-ţi fac teorii. Urăsc definiţiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.

 PC: www.caravanamuzeelor.wordpress.com

Nichita Stănescu

Fără inimă

Sunt atât de fericit astăzi

de parcă mi-aș lua la revedere de la viață,

de parcă mi-aș băga în inimă un măr

ca să nu mai bată, ci să stea dracului, –

ca să pot să mă apropii de tine și să-ți spun:

-Mă, ți-o fi sete,

ia și tu și mușca un măr!

Poetul își etala adesea calitățile de pictor, putea fi observat caligrafiind portrete ori schițând cadre plastice pentru ideile sale poetice. În 2012 galeria de artă Quadro din Cluj-Napoca a scos la licitaţie online o serie de lucrări realizate de artişti din România şi Ungaria, printre aceste exemplare fiind și un desen realizat de către poet. Desenul lui Nichita Stănescu reprezintă şase lupi în cerc, care-şi mușcă unul altuia cozile. Acesta a apărut pe coperta volumului „Respirări” din anul 1982.  

 PC: www.adevarul.ro

Rafael Alberti

Cântecul 19

Frumusețea e de privit

pe îndelete.

De vrei să știi ce-i frumusețea,

fă-ți liber brațul.

Căci trebuie să mâni

într-una, caii,

și dacă ai de măturat

grajduri, spre ziuă,

dacă nu mergi cu capul sus,

ci aplecat,

ce frumusețe poate fi

în largul zării?

Cu mâna ta vei dobândi

frumusețea.

Și într-o zi ai s-o privești

pe îndelete.

Poetul și dramaturgul spaniol a fost ultimul membru al Generației ’27. I se spunea adesea „poetul pictor” pentru că manifesta un interes aparte pentru pictură. Pentru R. Alberti pictura a fost, de fapt, prima vocație, începând să deseneze încă din fragedă copilărie. În 1917, poetul își descoperă atașamentul față de pictură, realizând primele lucrări și vizitând Muzeul Prado, mutându-se cu traiul la Madrid împreună cu familia. 

 PC: Pinterest

Rafael Alberti a avut și numeroase expoziții, prima fiind în 1920. După moartea tatălui său, Rafael scrie primele versuri. Își dirijează inspirația către poezie fără să abandoneze complet vocația de pictor, reușind să combine cele două arte în lucrarea „Lyricographs”.

 PC: www.rafaelalberti.es

Picasso îi dedică lui Alberti un desen, semnând pe verso: În spatele poetului găsim întotdeauna pictorul și invers. După cum spuneam o dată, înainte de a scrie, trebuia să desenezi în imaginație. Poezia ta este plină de lumină vizuală, în timp ce pictura este îmbibată de lirismul versurilor, conținând ritmul creațiilor. De la poetul Pablo Picasso pentru pictorul Rafael Alberti.

 PC: www.invaluable.com

Charles Baudelaire

fragment din Călătoria

Copilul ce se uită la hărți sau la vreo stampă

Găsește că-i pământul cât jindul lui profund;

Ce mare e pământul privit de lângă-o lampă,

Ci-n amintirea noastră pământul e mărunt.

Pornim în zorii, cu mintea aprinsă de ispite,

Cu inima pătrunsă de-un crâncen apetit,

Și ducem, în balansul mareei liniștite,

Tot infinitul nostru pe-al mărilor finit.

Baudelaire rămâne cunoscut drept poet, traducător, critic literar şi de artă, dar mai puțin pictor. Tatăl său, Francois Baudelaire, a fost pictor şi poet, una dintre calitățile sale esențiale fiind modestia. Anume el a deschis apetitul lui Baudelaire pentru arte sau pentru ceea ce tânărul poet avea să numească mai târziu pasiunea sa cea mai mare și cea mai consumatoare – „cultul imaginilor”. Baudelaire cochetase cu pictura fiind copil, însă după moartea tatălui său, pierde un îndrumător și își reprofilează inspirația către literatură.

 PC: www.huffingtonpost.com

Sylviei Plath

fragment din La cules de mure

Nimeni pe cărare, şi nimic, nimic decât mure,

mure de o parte, de alta, deşi mai mult către dreapta,

o cărare de mure, coborând în ocoluri, şi marea

undeva la capăt, gâfâind. Murele

mari ca buricul degetului mare, oarba ca niște ochi

ebonii în gardurile vii, groase

cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.

N-am cerut o asemenea frăţie de sânge ; probabil că mă iubesc.

Se așează mulțumite în sticla mea de lapte, turtindu-și rotunjimile.

Pasiunea pentru artă a Sylviei se conturează din copilărie, în mare parte grație mamei sale care insistase asupra prezenței artei în educația copiilor săi. Aceasta obișnuia să le citească opere clasice, iar în timpul călătoriilor sau vacanțelor în care erau departe unii de alții, vorbeau prin scrisori în forme de poeme. Nici pictura nu i-a fost străină. Chiar dacă și-a construit o carieră în scris, poeta a lăsat aproximativ 44 de schițe, desene și picturi.

 PC: www.telegraph.co.uk
 PC: www.telegraph.co.uk

Nu știu care ar fi fost motivul adevărat al aceste alegeri, cea de a lăsa pictura pe plan secundar. Poate propriul destin, regăsiri sau eșecuri. Dar se pare că dincolo de alegerile făcute, pictura a rămas pentru cei cinci poeți un exercițiu de suflet, un act creativ împărțit cu propria singurătate. Ei, poeții pictori, ne aduc astăzi cea mai bună lecție, cea de a lăsa arta să ne pătrundă prin toate formele ei, misterul și dramatismul pe care îl poartă.

PC: Tabloul Poor Poet de Carl Spitzweg/www.artrobberies.com

Comentarii

comentarii


Sunt Vinerea lui Robinson Crusoe. Follow on Instagram @laura_mur_

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE