READING

Cum să găsești o editură și să-ți publici manuscri...

Cum să găsești o editură și să-ți publici manuscrisul

De mai multe ori ne-a fost sugerat să scriem despre cum poți să-ți publici o carte și eu, bazându-mă pe experiența personală, mi-am propus să deschid parantezele, deși oricum cred că nu există o rețetă în acest sens.

Astăzi, de fapt, este foarte ușor să fii publicat. Poți primi refuzuri de la edituri, dar nimeni nu te împiedică să-ți publici singur cartea. Bunăoară, ultimele statistici arată că pe Amazon se vând circa 40% de cărți fără ISBN (n.r. identificator numeric pentru identificarea comercială a cărților). Asta înseamnă 40% de cărți neînregistrate, deci, la figurat, inexistente. Dar și ISBN-ul nu este atât de greu să-l obții, până la urmă.

Iar ca să vă descriu procesul de editare, vreau să începem un pic de la alt capăt.

Să presupunem că ai un manuscris. Mă refer la proză sau poezie (Multe edituri nu se prea încumetă să publice poezii. Se citește prea puțin la noi). Primul lucru pe care trebuie să-l faci la început este să-ți pui întrebările: De ce vreau să public cartea? Apoi, obiectiv, merită cartea mea să fie publicată?

Răspunsul la prima întrebare, de cele mai multe ori, poate oscila între trei variante:

1. Simt că am ce spune lumii. Textul are potențial;

2. Mă citesc prietenii pe blog și spun că le place. Poate iese ceva din asta;

3. Vreau să fac bani și să devin faimos.

După părerea mea, deși cele trei variante de răspuns pot fi combinate, acceptabilă este prima, asta chiar dacă la fel de realiste rămân și ultimele două. Dacă ești autor de blog, dar n-ai stofă de scriitor, atunci probabil, tot pentru binele tău, ar fi cazul să rămâi la blog. Oricum ai șansa să te citească foarte multă lume, să devii faimos și să mai și faci bani. Zic asta pentru că mulți țin bloguri. O fi și din cei cu talent, nu neg, dar mulți, în nimicnicia lor, n-au fibre de literați. Or, eu cred vehement că o carte, deși inițial o scrii pentru tine, ulterior ea devine străină, a tuturor. Iar o carte bună vorbește despre lucruri importante, cu o stilistică și construcție frumos ordonată. Cât despre bani și faimă, ce să zic? O carte bună, cu puțin marketing și apreciată de critici, are să-ți aducă din toate câte puțin. Dacă-i un volum rușinos – riști să capeți doar decepție.

Bine, există cunoscutul caz al scriitoarei E.L.James și 50 de umbre ale lui Grey. Ea și-a publicat romanul pe un portal de chicklit. În scurt timp, după ce textul ei a fost luat cu asalt de toată lumea, a publicat și cărțile. A câștigat milioane, dar mulți regretă să-i fi descoperit cartea, iar alții o citesc pe ascuns. Puține șanse că ea va ajunge în posteritate. Tu vrei să fii o viitoare E.L.James sau un G.G.Marquez? Asta ți-ar defini pașii următori.

Cât despre „merită cartea mea să fie publicată” îți pot sugera să cauți părerile oamenilor care scriu și sunt apți să ți-o aprecieze obiectiv. Nu mă refer la mama sau prieteni. Încearcă să-i prinzi pe scriitori, redactori, editori. Oricare om al literelor. De preferat să fie unul cu notorietate. Atunci, cu siguranță, poți să ai încredere în el. Oprește-te la părerile celor care te critică. Acceptă critica și îmbunătățește textul până vei fi mulțumit/ă de el. Iar dacă-ți sugerează că textul nu e bun, probabil așa și este. Mai așteaptă câțiva ani. Scrie zeci și sute de schițe. Excelează la tehnică. Citește mult.

Acum tu ai un text aproape de perfecțiune. Ce faci cu el mai departe? În trecutul nu prea îndepărtat, când nu eram în plină revoluție IT, un scriitor avea multe de înfruntat până să-și vadă cartea publicată. Toți erau la cheremul editorilor și se făcea o „selecție naturală” dintre cei talentați și cei netalentați. Dar, așa cum spuneam și la început, există astăzi șansa să-ți publici singur cărțile. Trebuie să decizi dacă mergi pe calea editurilor, pe calea sponsorilor sau scoți bani din buzunarul propriu.

Eu îți sugerez să optezi pentru edituri. Există multe lacune în sistem, mai ales la noi, dar dacă semnezi un contract decent și ești atent, atunci are să fie bine. O editură, cu sigla ei pe cartea ta, mai ales dacă-i o editură „serioasă”, îți oferă credibilitate, în primul rând, pentru că ei nu se vor aventura să scoată rebuturi de sub tipar. Tot o editură serioasă are să te reprezinte în calitate de autor, să te promoveze pe la festivaluri și, într-un final, cel mai important punct, să se ocupe de cartea ta de la zero, să investească în tine, pornind de la editare, machetare, promovare și distribuție. Nu uita că acesta, cinic, este un business și editorii nu vor să investească în cărțile pe care nu le consideră promițătoare. Nici pentru imagine și nici pentru venit.

Dar cum ajungi la edituri? Variante sunt multe. Poți verifica des site-urile editurilor și căuta oportunități de genul concursurilor de manuscrise. Aplici, trimiți fragmente din carte și aștepți. Ar putea să vină un răspuns pozitiv sau deloc.

Dacă nu găsești astfel de oportunități, cauți numere de telefoane și stabilești o întâlnire cu editorul sau cu o persoană răspunzătoare. Transmiți manuscrisul și iarăși aștepți. Dacă nu vrei să aștepți răspunsul lor și ai bani pentru asta, poți să le propui o colaborare. Dar și la această etapă poți fi refuzat, dacă editorii nu cred în manuscrisul tău. Un editor serios n-o să-și lase sigla pe carte, așa, doar pentru că tu vrei asta și ai bani.

Ori dacă cineva dintre literați ți-a citit manuscrisul și s-a arătat încântat de el, te poate recomanda la vreo editură. Desigur, aici nu poți tu decide sau cere. Așa mi s-a întâmplat mie. Am așteptat o lună de zile până am primit răspunsul pozitiv de la editură.

Apoi, în alte țări, mai există agenții literari care se ocupă de asta, dar în Moldova nu știu nici măcar pe unul, iar în România sunt câțiva buni, dar foarte selectivi. Agenții literari percep și ei o taxă pentru servicii. Dacă scrii în engleză și ești stabilit undeva prin Anglia, presupunem, poți apela la ei, dar de ești aici, atunci, cel mai probabil, va fi nevoie să faci singur totul.

Cât despre cărțile publicate fără o editură, am să revin într-un alt articol. Ar fi și acolo multe de discutat. Spor și mergi până în pânzele albe, dacă ai o carte în care crezi. Nu uita că o carte bună își va găsi întotdeauna un editor.

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE