READING

Cum se manifestă rivalitatea în cercurile literare...

Cum se manifestă rivalitatea în cercurile literare românești

Scriam anterior într-un articol despre insultele pe care și le-au lansat reciproc scriitorii deveniți deja clasici. Mark Twain scria că și-ar dori s-o dezgroape pe Jane Austen și să-i lovească craniul de propria tibie. Lui George Bernard Show i „s-a pus pata” pe Shakespeare, mărturisind că ar fi o mare eliberare pentru el dacă „l-aș dezgropa și aș arunca cu pietre în el”. Voltaire i-a numit textele lui Shakespeare „o grămadă de bălegar”. Astăzi se critică cu același patos, dar scriitorii/criticii n-o mai fac prin intermediul scrisorilor sau jurnalelor, ci prin Facebook sau, rareori, prin intermediul publicațiilor culturale.

Așa sau altfel, mărturisită sau nu, rivalitatea între scriitori există. Tocmai de asta am căutat să vedem cum se manifestă rivalitatea în cercurile noastre de literați, chestionând 6 dintre autorii basarabeni contemporani.

Moni Stănilă

Autoarea cărților „postoi parovoz. confesiunile dogmatistei”, „Sagarmatha”, „Colonia fabricii”

PC: Facebook/Moni Stănilă

E extrem de amuzant. Fiindcă nu există o confruntare asumată. De obicei rivalitățile astea se consumă la scară mică. Adică dacă vezi două grupuri din aceeași generație că se contestă reciproc, cam din zona asta vin. Când e contestat un autor care are succes. Dar e musai să aibă succes, fiindcă mai sunt și situație în care lumea se exprimă despre cei mai puțin talentați. Dar în momentul în care vorbim de traduceri, participări internaționale, premii prestigioase și vin colegii din aceeași generație să discrediteze autorul, s-ar putea să vorbim de o rivalitate.

Iulian Ciocan

Autorul romanelor „Înainte să moară BrejnevTărâmul lui Saşa Kozak,Iar dimineața vor veni rușii

 PC: Facebook/Iulian Ciocan

Există o competiţie onestă, frumoasă, dar există şi o rivalitate incorectă. Sunt tot soiul de grupuri literare care îşi promovează numai autorii lor. Există şi ceea ce în politică se numeşte trafic de influenţă. Cel mai bun lucru pentru un autor e să facă abstracţie de toată rivalitatea asta, care ia deseori forme ridicole-urîte, şi să-şi realizeze proiectele. Dacă autorul are texte valoroase, el va răzbi în ciuda tuturor part-pris-urilor.

Igor Guzun:

Co-autorul cărții La Blog” și autorul cărții „Vinil”

 PC: VIP Magazin

Aproape că nu știu nimic despre această rivalitate. Nu sunt în aceste cercuri. Știu însă câțiva scriitori români, de origine basarabeană – într-o zi îi voi purta pe un tricou, că nu le pot duce toate cărțile cu două mâini ca să revin la ele oricând vreau – care îmi plac și de care mă simt apropiat și la care într-un fel mă aliniez. Că alinierea tot o fi un soi de rivalitate, încurajatoare: tu ce ai făcut mai altfel sau tot atât de HaiBun ca aceștia?

Doru Ciocanu, Tatiana Țâbuleac, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Zina Zen, Alexandru Vakulovski și loc pe viitorul tricou mai este pentru alte câteva nume de tineri, pe care îi susțin și îi încurajez, citindu-le cărțile.

Dumitru Crudu:

Autorul cărților „Falsul Dimitrie„Salvați Bostonul , „Măcel în Georgia”, „Oameni din Chișinău”, „Un american la Chișinău”, „Salutări lui Troțki”, etc.

 PC: Facebook/Dumitru Crudu

Poate că nu există neapărat o rivalitate între scriitori, ci între găști, edituri, reviste, uniuni de creație. Dar care se răsfrânge și asupra scriitorilor înșiși, care ajung să nu se agreeze între ei, nu de aia că ar avea ceva personal unii cu alții, dar fac parte din grupări rivale. Rivalitatea dintre găști/grupări literare este așa de înverșunată că mătură totul din cale. De multe ori ești pus să alegi între România Literară și Observator Cultural, între Nicolae Manolescu și Carmen Mușat, între Claudiu Komartin și Un Cristian, dar eu nu vreau să aleg să fiu sau cu unii sau cu alții. Mie îmi place și poezia lui Claudiu Komartin, dar și proza lui Un Cristian. De ce dacă îmi place cum scrie Carmen Mușat să nu-mi placă automat critica lui Manolescu? E o aberație. Carmen Mușat e un critic colosal, la fel cum și Manolescu e un critic uriaș. Sau Bogdan Alexandru Stănescu și Daniel Cristea-Enache. Mie ambii îmi plac cum scriu. Și de ce ar trebui cineva să mă deteste pentru asta?

Maria Pilchin:

Autoarea cărților de critică literară „Praguri critice” și „De mână cu marele Joker. Eseuri literare”, dar și a volumului „Poeme pentru Ivan Gogh

 PC: Facebook/Maria Pilchin

E multă rivalitate ca peste tot. Între generaţii şi între tabere. Între bărbaţii autori şi femeile autoare. Este mult resentiment. Şi aici nu voi fi modestă. Am înţeles aceasta după ce am luat câteva premii care contează, după ce câţiva critici importanţi au scris despre mine. Şi după ce am fost invitată în echipa editurii ARC. Sar la beregată atunci când faci şi propui ceva, când ocupi un „spaţiu”. Tot ce contează este să faci ce ai mai făcut, să faci bine şi coerent. Eu nu cred în capodopere, cred în coerenţa unei opere. Or, tocmai cei care „urlă” că literatura basarabeană nu are capodopere, nu prea au operă. În epoca de după postmodernism este ridicol să vorbim despre capodopere. E anacronic.

Vitalie Vovc:

Autorul romanului „Alertă oranj sau Pe alocuri, viscole”

 PC: Facebook/Vitalie Vovc

Nu știu. Am auzit și eu asemenea „legende”, dar faptul că sunt oarecum departe de „cercurile literare” m-au ținut departe și de manifestări directe sau violente ale acestei rivalități. Îmi place să mă amăgesc cu ideea că totul este mult prea exagerat și încerc să mă comport de parcă această luptă fratricidă nu ar exista. Sunt conștient de faptul că această distanțare îmi este și prejudiciabilă, dar iată că se pot trage și foloase din ea. Consider că unica și adevărata luptă pe care trebuie s-o ducă un scriitor este aceea pentru cititor. Relația scriitor – cititor este unica care contează. Din păcate, mulți consideră că ajungând undeva sus, în vârful unui „Olimp” imaginar, își asigură și accesul la cititor. Bănuiesc că pentru unii nici cititorul nu contează chiar într-atât de mult, ci accesul la alte „privilegii”, inclusiv materiale… Deci totul s-ar rezuma la a fi acolo, în top? Scopul ar scuza mijloacele? Nu mă interesează…

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE