READING

De ce unii cititori au nevoie de cărțile apocalipt...

De ce unii cititori au nevoie de cărțile apocaliptice mai mult ca oricând

Eu pot să-mi văd viața printr-o serie de catastrofe imaginare care mă urmăresc în diversele etape de „evoluție” ale personalității mele. De mică, îmi tot închipui cum ar fi dacă, brusc, toată populația planetei ar dispărea dintr-un oarecare motiv, iar eu aș fi singura supraviețuitoare. O altă imagine este cum lumea este devastată de o catastrofă naturală, iar eu sunt printre puținii supraviețuitori care încearcă să construiască o nouă societate.

Fiind o cititoare avidă, am dezvoltat o imaginație bogată, reușind să construiesc în mintea mea multe scenarii macabre și apocaliptice, dar, intuiesc, că eu nu sunt unica. Este nevoie doar de o inspecție pe rafturile cu cărțile din librării sau poate să urmărești o serie de filme contemporane, ca să-nțelegi că aceste coșmaruri sunt parte a unei conștiințe colective, a unui simț acut că acea lume pe care o știm ar putea dispărea în curând.

Etimologia cuvântului „apocalips” vine din cuvântul grecesc apokalypsis care înseamnă „descoperire, revelație”, cam departe de sensul „sfârșitul tuturor lucrurilor”. În religia creștină știm bine că apocalipsa vestește moartea tuturor păcătoșilor și Ziua ce va să vină apoi pentru cei credincioși, deci, un nou început. Chiar și în zilele noastre termenul „post-apocaliptic” conține ideea că, și în cele mai rele circumstanțe, va exista un viitor. Această singură idee a fost de ajuns pentru a naște o sumedenie de cărți și versiuni ale sfârșitului lumii.

Distopiile, SF-urile și cărțile cu subiect post-apocaliptic sunt extrem de populare în ultimul timp. Acest fapt se datorează nu doar cărții scrise excelent ori a istoriei captivante, dar și mediului politic în care trăim. Într-o perioadă când intoleranța și lipsa de umanitate sunt în creștere, noi căutăm cărți care ar reflecta realitatea în care trăim. Controlul asupra femeii într-o lume toxică revine prin imaginea lui Offred și Ofglen din „Povestea slujitoarei”, scrisă de Margaret Atwood acum 30 de ani, dar care și-a avut perioada de glorie în 2017.

Cărțile post-apocaliptice din ultima decadă prezintă o mulțime de scenarii, unul mai macabru decât altul, parcă scoase din cele mai oribile vise.

Dacă ar fi să privim din altă perspectivă, am putea vedea cum cărțile de acest gen dezvăluie dorința întunecată a omenirii de a face o schimbare majoră. Aș zice chiar mai multe: mi se pare că utopia nu e atât de departe de distopie. Uneori, visele care devin realitate aduc cu ele dezavantaje vizibile. Să dau un exemplu tot din „Povestea slujitoarei”. În acea realitate, nașterea unui copil e un eveniment social pentru femei, în timpul căreia acestea se ajută una pe alta și se bucură împreună de o minune. Atwood a spus într-un interviu: „Ați vrut să existe o cultură a femeilor. Iat-o”. Desigur, în același timp, aceasta e o realitate în care femeia nu are drepturi, iar singurul ei rol este să slujească și să aducă pe lume copii. Ideea lui Atwood despre viitor mai spune că pentru realizarea unei dorințe ascunse, să zicem, apropierea femeilor, uneori trebuie să aduci o jerfă mare, cum ar fi, lipsa drepturilor. Totuși, acesta nu e un mod de a arăta lumii în ce societatea ai vrea să trăiești, ci de a spune lumii că există dorința unei schimbări, a unei lumi altfel.

Din motiv că nu știm ce ne-a predestinat viitorul, inventăm scenarii apocaliptice pentru a ne imagina cum ne vom purta și ce soluții la problemele apărute vom inventa. Deseori, această imaginație ne-a dus pe culmele descoperirilor, ne-a motivat să creăm și să inventăm diverse chestii care până în acel moment ni se păreau de domeniul viitorului, inimaginabilului.

Deschiderea noastră pentru schimbarea istoriei este o reflectare a celor mai mari speranțe și a celor mai mari frici ale noastre. Dacă o nuvelă este scrisă, înseamnă că oamenii încă există, trăindu-și viețile complexe și încurcate. Se pare că ficțiunea este un mediu ideal pentru procesarea viziunilor noastre și a anxietății față de necunoscut. Ea ne testează limitele imaginației și capacitatea lumii de a se transforma.

Se spune că trăim într-o perioadă plină de anxietate și frustrare, atât la nivel personal, cât și politic: nivelul depresiei și anxietății în rândul oamenilor continuă să crească, iar ceea ce simțim se transpune și în lumea exterioară. Fricile noastre ne pot determina să înfruntăm schimbările care au și care vor avea loc, dar în ficțiune viața nu prea se întoarce la normal după o catastrofă, ci se schimbă pentru totdeauna. Procesul de transformare va veni de la sine, iar pentru a depăși stările de depresie și incertitudine, citiți ficțiune, în special distopii și cărți cu scenarii post-apocaliptice. Ele vor juca scenarii inspirate de fricile voastre și vor oferi răspuns la întrebarea: ce se va întâmpla cu lumea, dacă… Iar odată cu terminarea lecturii, vă veți simți mai bine. Sper…

Comentarii

comentarii


Un om ca o mare. Follow on Instagram @veronica_zubcu

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE