READING

Ești pornit rău să scrii proză? Încearcă să citeșt...

Ești pornit rău să scrii proză? Încearcă să citești asta

Mă pomenesc că cineva întreabă care-i tactica mea cu textele. Cum modelez fabula, cum cochetez cu ea, cum o îmbrățișez sfios, apoi cum îi dau un sărut apăsat și cum îmi înlănțuiesc brațele forțat în jurul gâtului până mi se supune.

La început mi-a fost greu să înțeleg motivul supărării mele, dar asta se întâmplase. Eram îmbufnată pe o întrebare. După lungile discuții nocturne la bucătărie și căutări avide prin zonele de turbulențe atent ascunse de creierul meu, am înțeles că mă amărâse căutarea unei rețete sau formule magice a insului. Așa cum unii vor să devină milionari cu ajutorul unei cărți motivaționale.

Relația mea cu textele este una complicată. Presărată cu simpatie, prietenie, certuri și alteori – ură. Nu mi-aș dori să sune pretențios, dar uneori este foarte greu să stăpânești imaginația sau s-o impulsionezi să genereze simboluri și metafore. Mă impun să scriu în fiecare zi. Dacă nu funcționează, bag manuscrisul în sertar și aștept o săptămână. Prima mea regulă este să nu forțez nota. În astfel de chestiuni este importantă răbdarea și perseverența. Iar a doua regulă este să citești, atunci când intri la apă cu ideile.

Totuși, dacă tu ești unul dintre cei care iubește cursurile de creative writing – un exercițiu de imaginație care poate fi făcut în timp util – atunci poți încerca cursurile gratis de la futurelearn sau o facultate de literatură.

Revenons à nos moutons! Dacă ești pornit rău să scrii proză și cauți să te orientezi în spațiu, eu am făcut o selecție de sfaturi de la monștrii literaturii mondiale. Ține bine minte că drumul e neasfaltat, iar scriitori buni sunt puțini. Încearcă mai întâi să înțelegi unde vrei să ajungi tu și dacă îți ajunge cerneală pentru asta sau dacă va ține bateria calculatorului.

Hemingway nu a scris niciodată vreun tratat despre arta de a face ficțiune. Totuși, a avut grijă să lase în urma sa un număr mare de pasaje, articole, cărți cu avize și recomandări cu privire la scris. Cele mai bune sfaturi au fost adunate de Larry W. Phillips într-o carte în anul 1984.

În romanul autobiografic, „A Moveable feast”, scria: „De câte ori mă simţeam blocat în scrierea unei povestiri care nu ducea nicăieri, îmi spuneam: Nu te îngrijora. Ai scris întotdeauna şi vei scrie şi acum. Tot ce trebuie să faci este să scrii o propoziţie adevărată. Scrie cea mai adevărată propoziţie pe care o cunoşti. Aşa că scriam o propoziţie adevărată şi porneam de la ea. Era uşor, pentru că auzeam întotdeauna pe cineva în jur spunând câte o propoziţie adevărată.”

Într-un articol din octombrie 1935 în revista Esquire, Hemingway vine cu un sfat pentru tinerii autori („Monologue to the Maestro: A High Seas Letter”): „Cea mai bună metodă este să te oprești din scris atunci când totul decurge bine și atunci când știi ce urmează să se întâmple mai departe. Dacă faci asta în fiecare zi, atunci când scrii un roman, nu vei rămâne niciodată blocat. Acesta este cel mai valoros lucru pe care pot să vi-l spun, așa că încercați să-l memorați.”

În același articol, Hemingway spune că nu merită să te gândești la povestea ta decât atunci când scrii: „Dacă te gândești la asta în mod conștient sau îți faci griji cu privire la text, asta te va ucide și creierul tău va fi obosit înainte de a începe.” Și pentru a menține o continuitate, Ernest Hemingway recomandă să recitești ceea ce ai scris anterior cu o zi.

Bunul camarad și rival al marelui Hemingway, F. Scott Fitzgerald avea și el o listă de obișnuițe și strategii de a-și supune textele, adunate și publicate de același Larry W. Phillips în 1985.

Fitzgerald obișnuia să facă notițe. El avea grijă să le pună pe categorii precum „Emoții și trăiri”, „Conversații” și „Descrierea femeilor”. În memoriile sale din 1940, amanta scriitorului, Sheilah Graham îl citează pe Fitzgerald: „Trebuie să începi făcând notițe. Poate chiar vei fi nevoită să faci notițe ani întregi…Când te gândești la ceva sau îți amintești, scrie asta la locul potrivit. S-ar putea ca amintirea să nu mai fie atât de vie a doua oară”.

Pentru Fitzgerald era importantă schița romanului care să contureze personajele sale și istoriile din spatele lor. Într-o scrisoare din 1936 către romancierul John O’Hara, el îl sfătuie să scrie o schiță cât mai detaliată: „Inventează un sistem Zolaesque…dar cumpără un fișier. Pe prima pagină a fișierului scrie o schiță a nuvelei la o scară largă și lucrează la acest plan timp de două luni. Pornește de la punctul central al fișierului tău care va constitui punctul culminant al istoriei, apoi urmărește planul tău înainte și înapoi timp de trei luni. Apoi elaborează ceva la fel de complicat ca o continuitate la ceea ce ai și setează-ți un program”.

Într-o altă scrisoare adresată fiicei sale, Scottie, autorul îi vorbea despre principiul său de aur: “Cred că este o regulă foarte bună să nu spui nimănui despre ce este cartea ta până nu ai terminat-o. Dacă o faci este ca și cum a-i pierde o parte din ea și niciodată nu va mai fi a ta pe deplin”.

Cartea de căpătâi care mi-a dat cele mai multe tips-uri despre cum se scrie proză a fost cea a lui Stephen King, „Misterul regelui. Despre scris”. Scrie despre el, despre trusa de instrumente necesare ale unui scriitor, o listă de lecturi obligatorii și exerciții menite să scoată la suprafață naratorul din tine.

Pentru început, autorul recomandă să scrii proza pentru tine și abia după asta poți să te gândești la public: „Când scrii o poveste, în primul rând ți-o spui ție. Atunci când rescrii, poți să scoți deja detaliile care nu sunt parte din povestea altuia.” King mai sugerează să evităm adverbele care „nu sunt prietenii noștri” și să nu fii obsedat de o gramatică perfectă pentru că în primul rând contează povestea: „Limbajul nu trebuie să poarte întotdeauna cravată şi pantofi cu şireturi”.

Pentru Stephen King succesul unei povești reușite se află în lectură: „Dacă nu aveți timp pentru lectură, atunci nu aveți timp (sau instrumente) pentru a scrie”. Dar mai are două ingrediente: „Am rămas sănătos și am rămas căsătorit.”

Autorul mai scrie că durata primului proiect al cărții trebuie să fie de trei luni, apoi recomandă să revii la carte peste câteva săptămâni, atunci când lectura acesteia se va dovedi mai mult decât antrenantă: „Nu scrii pentru bani, pentru a deveni faimos, pentru a merge la întâlniri amoroase sau pentru a-ți face prieteni. Scrisul este magic, la fel ca și apa sau orice altă artă. Apa este liberă. Așa că bea.”

Autorul cărților științifico-fantastice, Ray Bradbury, are și el câteva sfaturi pentru tinerii scriitori pe care le-a enunțat în 2001 la un simpozion la Universitatea Point Loma Nazarene: „Nu începe să scrii nuvele. Îți iau prea mult timp. Începe cu proza scurtă. Îți ia un an s-o faci. Este imposibil să scrii 52 de texte proaste la rând”; „Vei încerca inevitabil să imiți autorii tăi preferați”; „Scapă de prietenii care nu cred în tine”; „Trăiește în biblioteci și îndrăgostește-te de filme. Preferabil de cele vechi”; „Scrie cu bucurie și nu încerca să te gândești la bani.”

Pentru Kurt Vonnegut scrisul este o activitate sadică: „Nu contează cât de dulci și inocente sunt personajele tale pentru că lor trebuie să li se întâmple lucruri îngrozitoare. Asta va face cititorul să înțeleagă din ce sunt construiți protagoniștii”; „Fiecare personaj trebuie să-și dorească ceva, chiar dacă acest lucru este doar un pahar cu apă”; „Scrie doar pentru a mulțumi o singură persoană. Dacă deschizi geamul și faci dragoste cu lumea întreagă, istoria ta va căpăta pneumonie.”

John Steinbeck, câștigătorul premiului Nobel pentru literatură, scrie sfaturile sale cu privire la arta ficțiunii în 1975 într-o ediție a The Paris Review: „Abandonează ideea că vei termina vreodată textul. Pierde urma celor 400 de pagini scrise și încearcă să tapezi doar câte o foaie pe zi. Ajută. Apoi, când acesta va fi terminat, vei rămâne surprins de rezultat”; „Scrie liber și rapid, aruncând totul pe foaie. Niciodată nu corecta sau rescrie până nu ai terminat textul”; „Feriți-vă de o scenă care vă devine prea dragă sau chiar mai dragă decât celelalte. În cele din urmă se va dovedi că nu aparține textului.”

Acum că ai avut răbdare să citești acest articol, ți-ai mai făcut niște notițe și poate chiar te gândești să cumperi una dintre aceste cărți, ține minte că scrisul nu este un moft și el nu se reduce doar la câteva sfaturi într-un articol.

Sursa foto: www.inbound.com

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE