READING

HaiBun Reading Challenge 2018: Ce biografii recoma...

HaiBun Reading Challenge 2018: Ce biografii recomandă cititorii

În ianuarie, conform HaiBun Reading Challenge, am citit biografii și autobiografii. Dacă înainte obișnuiam să facem filmulețe cu sugestiile celor implicați în provocare, anul acesta am optat pentru varianta scrisă. Așa încât, la fiecare sfârșit de lună, vom publica un articol cu părerile tuturor cititorilor care ne-au scris în grupul HaiBun Book Club.

Eu, din lista cu sugestii, mi-am ales cartea Copiii uitați ai lui Hitler de Tim Tate. Istoria, povestită de Ingrid von Oelhafen și scrisă de jurnalistul Tim Tate, surprinde un episod mai puțin discutat despre cel de-al Doilea Război Mondial. Copilașii născuți în zonele cucerite de Germania nazistă, considerați arieni după semnalmente, erau răpiți din familiile lor (polonezi, iugoslavi etc.) și aduși în orfelinatele din Germania (ulterior s-au deschis și-n statele cucerite), apoi adoptați, de multe ori neoficial, de către familii germane (rasa pură) fără copii. Acest program este numit Lebensborn. Ingrid von Oelhafen, unul dintre acești copii răpiți, își povestește drama vieții, ajungând abia la bătrânețe să afle că, de fapt, familia ei este din Iugoslavia.

Ei bine, acolo sunt mai multe detalii. Trebuie să citiți cartea. I-am dat 4 puncte din 5. Cartea, ca și scriitură, nu este remarcabilă. Aici, mai degrabă, i-aș fi pus un 3. Mai cred că povestea a fost „întinsă” dinadins pentru cantitate. Totuși, eu am învățat multe. Fragmente de istorie. Dramă personală. O poveste neștiută până acum. O recomand tocmai pentru asta.

Mihaela Vasiliu a citit Jurnalul Annei Frank: „Familia Annei Frank a stat ascunsă timp de doi ani, de teama deportării în lagăr, într-o clădire (Anexă) din Amsterdamul ocupat de germani. În tot acest timp, Anna Frank și-a notat într-un jurnal întâmplările din acea perioadă. A fost o carte deosebită și foarte emoționantă. O recomandat cu tot dragul. M-au impresionat extrem de mult gândurile mature ale Annei la cei 13 și, respectiv, 15 ani ai săi. Pe tot parcursul lecturii am trăit fiecare eveniment din viața ei de parcă aș fi fost prezentă”.

Elena Druță a citit Mințile lui Billy Milligan de D. Keyes: „Mi-a plăcut mult Mințile lui Billy Milligan pentru că e scrisă într-un ritm alert, lucrurile se întâmplă destul de repede și evenimentele sunt bine structurate. Cazul Milligan – un bărbat diagnosticat cu personalitate multiplă – este destul de interesant de urmărit. Mi-a plăcut nespus de mult cum într-o singură persoană trăiesc altele 24, fiecare cu modul său de a gândi, trăsăturile pozitive și defectele de care dă dovadă. Cât am citit cartea, nu m-am putut obișnui cu ideea că toate acțiunile sunt făcute de un singur om și nu de mai mulți. A fost o lectură interesantă, care m-a absorbit în totalitate.”

Damaris Ghigeanu a citit Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson: „După părerea mea este una dintre cele mai bune biografii care prezintă viața de familie a evreilor în timpul Holocaustului. Este o carte care îți ajunge la suflet, cel puțin mie mi-a ajuns.”

Romeo Aurelian Ilie a citit Căutarea intermitentă de Eugen Ionesco: „Am descoperit un Ionesco diferit față de „copilul bătrân care se joacă în culisele fiecărei piese de teatru”. Un om măcinat de angoasă, oscilând perpetuu între o stimă de sine ușor exagerată și o totală neîncredere în sine și în talentul său, un om ce își pune o mie de întrebări despre lume și viață, despre politică și artă, dar, mai presus de toate, un om care îl caută nebun pe Dumnezeu. Și cum nebunia nu rămâne niciodată fără ecou, iar ecoul ei este de fiecare dată fie un erou fie un anti-erou, Ionesco reușește să îl descopere în Dumnezeu. Iar această descoperire îi aduce liniștea interioară mult dorită de fiecare om ce-și trăiește viața sub semnul căutării unor răspunsuri menite să dea sens vieții și morții”.

Diana Mereșevski: „Am scris o cronică despre proza antumă a lui Kafka pentru bookhub.ro și a trebuit să mă documentez mai serios decât eram documentată, așa că i-am citit biografia scrisă de Max Bred. Cu Max Bred a fost prieten de la 18 ani până la moarte. Tot Max a insistat ca Frantz să publice și tot el i-a păstrat jurnalele și manuscrisele, deși Kafka le-a vrut arse. Deși subiectivă și părtinitoare, deși ascunde multe aspecte, biografia scrisă de Max Bred rămâne una de referință. O puteți găsi ușor on-line mai ales în rusă”.

Anastasia Vahtin: „Eu luna asta am ales cartea Divorțată la 10 ani de Nojoud Ali. Cartea este tulburătoare, dar cel mai mult am apreciat acțiunile lui Nojoud care, dincolo de stereotipurile și legile societății unde trăiește, a avut curaj să ceară divorț. Pot doar să-mi imaginez ce se face în sufletul unui copil abuzat. După lecturi cu așa tematici, apreciez și mai mult norocul de a mă fi născut într-o țară unde femeile sunt mult mai libere să decidă viitorul lor propriu, indiferent de circumstanțe!”

Venesa Mădălina: „Pentru tematica lunii ianuarie am ales cartea Girlboss de Sophia Amoruso și mi-a plăcut. E un bust de inspirație, motivație, girl-power și autodisciplină. O autobiografie, coffee table book, ușor de digerat, dar puternică. Am crezut că este vreun clișeu motivațional, însă m-am înșelat. Am învățat, de exemplu, că a avea un venit mai mare nu înseamnă să cheltui mai mult, ci să economisești mai mult și că este nevoie de creativitate în orice domeniu, ca să fii bun”.

Silvia Mitricioaei: „Eu am ales Reading Lolita in Tehran. Cartea m-a impresionat foarte mult, vorbește despre instaurarea republicii islamice în Iran și despre rezistența prin refugierea în lumea cărților. Pentru noi, care am trecut prin comunism, cele descrise acolo par destul de familiare. Însă mesajul cărții este optimist: literatura rămâne oglinda în care ne privim pentru a deveni mai buni. Pentru cei care ați citit/văzut „Persepolis”, cartea despre care vă spun este și o bună completare pentru înțelegerea atmosferei acelor vremuri. P.S. Un capitol din carte conține relatarea „procesului” intentat romanului „Marele Gatsby” – suficient cât să vă facă curioși?!”

Tatiana Sîrbu: Charles Chaplin și Viața mea sau… viața din spatele reflectoarelor. Un destin de om, a cărui muncă și ambiție pentru supraviețuire l-a adus în lumina reflectoarelor și l-a făcut celebru. Dacă iubești ceea ce faci și îți iese bine, atunci banii și celebritatea apar indubitabil. Actorii nu se nasc, ei se cultivă în timp. Cartea a fost scrisă chiar de Charles Chaplin (un motiv în plus să citiți cartea!) pentru a reda trăirile retușate de scenă și lumini.

Dacă n-ai reușit până acum să ne spui părerea ta despre cele citite, atunci poți remedia situația cu un comentariu la acest articol 🙂

Nu uitați că în februarie citim cărți erotice. AICI găsiți recomandările noastre și vă așteptăm în HaiBun Book Club.

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE