READING

Hose Pablo: Pe Facebook lipsesc neajunsurile noast...

Hose Pablo: Pe Facebook lipsesc neajunsurile noastre. Îmi displace acest joc.

Un scriitor cosmic, acest Hose Pablo și asta dincolo de personajul cinic pe care și l-a creat în mediul virtual. Vă recomand să-i găsiți cărțile, să le citiți, apoi să-l căutați și să-i cereți un autograf. Așteaptă câțiva ani și vei avea posibilitatea să vinzi această carte cu mii de dolari în cadrul unei licitații. Pentru că sunt absolut convinsă! Acesta nu este ultimul volum al său și cel mai bun abia urmează.

Toată lumea știe de Banksy, un artist controversat, critic și dur, dar nimeni nu știe cine stă în spatele lui. La fel este și Hose Pablo. Vrei să ne povestești cine stă în spatele acestui personaj? Care este raportul dintre tine și personajul inventat de tine? Ești mai mult Victor Neaga sau Hose Pablo?

Hose Pablo: Pablo în spațiul RO are un feedback diferit de cel din MD. Se explică așa: în RO lumea mă știe ca poet post-douămii care are 2 plachete de versuri și e un poet not bad&rebel. În MD, pablo e scriitoraș care nu e clar ce o scris, dar are un blog în care înjură, scrie short stories zeflemitoare, etc. Cel mai probabil, mă identific mai mult cu imaginea din MD. Și se explică simplu. Nu mai scriu poezie de vreme bună. Capac peste toate, domeniul în care muncesc de vreo 3 ani mă obligă să fiu mai mult Victor Neaga.

Căpșune în inima mea, Volum funerar pentru generația 2000 și Google translate: Ștefan Vodă. Ultima a fost publicată în 2012. Ce scrii acum?

Hose Pablo: Tare greu cu scrisul. Peste ani, sensibilitatea junimii s-a cam tocit. Mă impresionează din ce în ce mai puține lucruri. Iar cel mai mare dezavantaj, dacă e să fiu sincer până la capăt, e lipsa totală a lecturilor. În altă ordine de idei, am în sertar două volumașe pe care într-o zi cu soare le voi scoate în lume. Dilema e că nu știu de ce le-aș publica. Ele nu trebuiesc nimănui.

Am observat că obișnuiești să înjuri mult. Dacă ar fi să raportăm asta la literatură, atunci care este părerea ta vizavi de limbajul licențios? Literatura ar trebui să susțină înjurăturile pentru că așa se vorbește în stradă și redă realitatea sau pentru că înjurăturile poartă o încărcătură stilistică?

Hose Pablo: Good point. Știi, tot timpul eram de părere că înjurăturile, dozate corect, pot prinde bine unui text literar. Acum, n-aș fi așa de sigur de asta. Am impresia că un text curat, în acest context, m-ar impresiona mai mult.

Stilistic, înjurăturile colorează și apropie orice limbaj de cel firesc, cotidian. Dar dacă d.p.d.v. stilistic poți găsi un substituit înjurăturilor cu frazeologisme vii, atunci cred că ești cel mai tare. Un exemplu în acest sens ar fi Dumitru Crudu, expresiile căruia mă minunează (vezi articolele/prozele publicate online). Deși, folosește și el limbaj licențios în romanele sale.

Hose Pablo interacționează mult pe rețelele de socializare și, deseori, își demonstrează nemulțumirea față de ceva sau cineva. Care este motivul indignării tale? Este o simplă invidie sau crezi că lucrurile ar trebui să deruleze altfel?

Hose Pablo: Desigur ENVIDEA. Dar tot ce înseamnă reacții, facebook, hater-ing e un mare fâs. Mai mult. E un fel de a mă distra când mă plictisesc. Mulți dintre noi își fac profiluri de top. Adună frienzi care o să trebuiască pentru like-uri, pentru o promovare. E o ipocrizie să te iei în serios pe facebook. Profilul de facebook e acea ipostază a noastră în care încercăm să fim pieptănați, aranjați, simpatici și de succes. But this is fake. De ce lipsește acea parte a realității unde nu suntem chiar așa de succes cum pretindem? Unde sunt selfie-urile în care detestăm, plângem, bârfim, înșelăm, îi rănim pe cei dragi? Pe facebook lipsesc neajunsurile noastre. Îmi displace acest joc.

Am observat întotdeauna o doză de ironie atunci când vorbești despre faimă. Dincolo de asta, visezi să devii celebru?

Hose Pablo: E un vis al junimii. Când devii matur îți trece. Micleușanu, Nicoleta Esinencu, Crudu, Frații Vakulovski sunt celebri? E o faimă de proporții mai mici, una simpatică. O faimă generată de un raport echilibrat dintre calitatea scrisului și numărul de oameni care te citesc.

Să presupunem, teoretic, că ți-ai propune să lansezi o campanie de promovare a viitoarei tale cărți. Cum vei construi imaginea ei?

Hose Pablo: Nu cred că voi face asta. Statistic vorbind, e suficient să privim chiar și pe piața românească, sunt promovate cărțile care au fost scrise pentru a face vânzari. E o scriitură de duzină, bine targetată pe o anumită categorie de consumatori. De ce aș vrea vreodată să fiu asociat cu acești autori/cărți?

Iar dacă să ne imaginăm că aș decide să fac niște bănuți, mi-aș găsi un pseudonim și m-aș lansa în literatura de consum. Aș scrie niște texte de dragoste, siropoase, low, grețoase. Aș cumpără câteva articole în publicațiile online, niște google și facebook ads-uri și foc! Aș face ceva mai agresiv înainte de valentaine’s day și probabil vreun proiect-două cu Cipileaga, pentru puțină notorietate în fața cititorilor din această categorie. Plus, un instrument foarte ok sunt vloggerii. Ar merge ca pe unt, cred 🙂.

Crezi că este neapărat ca un designer să citească cartea înainte de a crea coperta?

Hose Pablo: Hmm. Nope. Cred că un designer o poate răsfoi, la o adică. Depinde ce-ți propui. Dacă lucrezi cu un designer (artist vizual), acela va face ce va vrea, pentru ca va percepe coperta ca pe o lucrare de-a sa, de portofoliu. Nici nu te va întreba. Am impresia că-s două opțiuni: 1 – te încrezi orbește în gustul designer-ului, 2 – îi spui ce vrei pe copertă, iar el îți realizează ideea.

Există în Moldova o comunitate literară?

Hose Pablo: Ar fi câteva comunități literare. Mai exact niște găști literare, care există peste tot. Bunăoară, optzeciștii noștri își au găștile. Nouăzeciștii pe ale lor. Ăștia mai tineri tot sunt împrăștiați prin găști. Fiecare cu orgoliul său.

Să facem o incursiune după cortinele lumii literare. De exemplu, Marquez și Vargas Llosa și-au cărat pumni din cauza geloziei. Cum se manifestă rivalitatea în cercul vostru?

Hose Pablo: Rivalitatea? Hehe. Nu știu. Probabil Ion Buzu ar vrea să-mi ardă una-n țeastă, dar nu din cauza geloziei or something, ci că am o datorie veche pe care o cam lungesc. Cercul nostru nu cred că mai este o expresie valabilă. Îl aveam când făceam Lolita. Acum, suntem total pe lângă. Ce-i drept, ne revedem cu toți golanii la cenaclul Republica, uneori. 

Nu orice artist/scriitor reușește să facă meserie din talentul propriu. Tu ai reușit?

Hose Pablo: Nope. Deși, când îmi lucram poezelele prin junime, îmi plăcea să cred că sunt scriitor-meseriaș.

Există mitul că artiștii/scriitorii sunt consumatori de substanțe sau alcool. Te bagi să desființezi mitul?

Hose Pablo: Dacă să lăsam scriitorii și artiștii deoparte, vom constata că societatea e plină de consumatori de alcool și droguri. Faptul că ești scriitor nu are nicio treabă cu faptul că ești alcoolic sau dependent de iarbă. Fiecare curte & cartier își are alcoolicii săi. Indiferent de meserie, oamenii fac asta oriunde în lume. Adevărul e că printre jurnaliști, artiști și scriitori sunt mai mulți alcoolici. Deci nu, nu pot desființa mitul.

Inspirație sau efort/muncă? Care-i raportul tău personal? Cum crezi că ar trebui să fie în general?

Hose Pablo: În general: 20% talent, 80% muncă. Dar era și o altă proporție vehiculată printre scriitori: 1% inspirație, și 99% muncă. Personal, am un raport prost. Estimativ: inspirație 70, muncă 30. Sunt cel mai lenos om de pe planetă.

Trecem la chestionarul lui Proust. Desigur, într-o formă adaptată. Scriem ceea ce vor cititorii sau le dăm ceea ce ei nu știu?

Hose Pablo: Dar nu cunosc răspunsul. Tot timpul am scris despre ceea ce mă interesează. 

De ce îți este frică cel mai tare?

Hose Pablo: De Dumnezeu.

Dacă ai sta față în față cu Dumnezeu și ai posibilitatea să-i pui o singură întrebare, care ar fi aceasta?

Hose Pablo: Întrebare? Mai curând o rugă: Miluiște-mă, Doamne!

Toți ne gândim la moarte. Tu cum ți-ai dori să mori? Ce crezi că se află dincolo?

Hose Pablo: Până la 30 mă gândeam des la moarte. Apoi m-a mai lăsat.  Aș vrea să mor și eu… ca omul. După moarte se află Judecata.

Crezi în supranatural? Cel mai ciudat lucru care ți s-a întâmplat vreodată.

Hose Pablo: Supranatural? Cred în Divinitate, se pune? Adesea rămân de-a dreptul uimit și mi se pare incredibil cum de ne mai ține pământul. 

Ai vrea să cunoști viitorul tău, știind că nu-l poți schimba?

Hose Pablo: Ultimele întrebări au fost cam cosmice. N-aș vrea să-mi știu viitorul. Nu pentru că n-aș putea să-l schimb. Ci pentru că el cu siguranță m-ar dezamăgi și ar ucide speranța că undeva în viitor voi izbuti. Hai să fim sinceri. Ce viitor avem noi, oamenii? Între 4 scânduri, vorba lui Micleușanu.

Sursa foto: Facebook.com/Cenaclul Republica

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni.

Follow on Instagram @doinafikman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE