Istoria din spatele poveștii Rapunzel

Continuăm călătoria noastră prin lumea basmelor. De această dată, după ce am aflat originile Scufiței Roșii și a Cenușăresei, am ajuns la istoria frumoasei fete cu păr lung, auriu, închisă într-un turn fără scări și uși, departe în pădure. Da, este vorba de Rapunzel și sunteți destul de curioși ca să aflați că nici filmul animat creat de Disney, ba nici chiar povestea scrisă de Frații Grimm nu reflectă întâmplările reale care au avut loc în povestea originală. Așadar, să pornim pe urmele istorice ale acestui basm.

Din articolul lui Terri Windling Rapunzel, Rapunzel, let down your hair aflăm că Rapunzel, scrisă de Frații Grimm, derivă dintr-o poveste cu același nume publicată de Friedrich Schultz în 1790 – o traducere simplificată a unei povești franceze anterioare, Persinette, scrisă de Charlotte-Rose de La Force și publicată în 1698 – exact când basmele pentru adulți căpătau popularitate în Paris. Iar la rîndul său, Charlotte-Rose de La Force s-a inspirat de la povestea scrisă de Giambattista Basile publicată în 1634 în Italia.

Povestea scrisă de Basile începe cu o femeie însărcinată care, pofticioasă fiind, fură pătrunjel din grădina din vecinătate. Atunci când stăpâna acelei grădini, o femelă-căpcăun, a observat acest lucru, o prinde pe gravidă și o amenință să-i dea copilul imediat după naștere. 

 Părinții lui Rapunzel. Pictură de Paul O. Zelinsky. PC: www.terriwindling.com

Curând femeia aduce pe lume o fetiță luminoasă cu păr auriu și o numește Petrosinella  (derivat de la cuvântul Parsley care se traduce ca pătrunjel), dar uită de promisiunea dată femelei-căpcăun. Anii au trecut și Petrosinella, mergând la școală, trecea în fiecare zi pe lângă grădina de pătrunjel. Atunci când femela-căpcăun își dădu seama cine este fetița care trece zi de zi pe alături, ea a prins-o și i-a spus: Amintește-i mamei tale despre promisiunea dată în trecut! Petrosinella așa și a făcut, iar mama sa o duce la femeia-căpcăun. Noua sa mamă o apucă de păr și o duce într-o pădure îndepărtată, o încuie într-un turn înalt de piatră care nu are nici ușă și nici scări, ci doar o fereastră. Singura posibilitate să ajungi în turn erau pletele Petrosinellei.

 Turnul lui Rapunzel de Trina Schart Hyman. PC: www.terriwindling.com

Anii au trecut, Petrosinella a devenit o femeie frumoasă, iar într-o zi o găsește prințul care se îndrăgostește imediat de ea. Într-un final, datorită unor ghinde magice pe care le fură de la femeia-căpcăun, cei doi reușesc să scape. Se căsătoresc și trăiesc până la adânci bătrâneți.

Pictură de Paul O. Zelinsky. PC: www.terriwindling.com

Scriitoarea franceză Charlotte-Rose de La Force, la șaizeci de ani după Petrosinella lui Basile, a împrumutat elemente din acea istorie ca să le folosească în propria ei poveste, Persinette, publicată în colecția de basme Les contes des Contes în 1697. La fel ca Basile, La Force scria pentru un public educat, aristocrat, creând povești care au fost menite atât să distreze, cît și să comenteze problemele  vieții contemporane, susține Terri Windling.

Povestea scrisă de La Force diferă de cea al lui Basile, femela-căpcăun fiind înlocuită cu o zână, mama adevărată a Persinette-i având și soț, el fiind cel care fura din grădina zânei pătrunjelul, iar copila ajunge pe mâinile acelei zâne îndată după naștere și nu peste mai mulți ani. De asemenea, turnul nu era pustiu, dar avea toate cele necesare pentru ca fata să nu se plictisească – camere mari și spațioase mobilate elegant, dulapuri pline de haine somptuoase, mese delicioase, cărți, vopsele și instrumente muzicale. 

Un detaliu important introdus de La Force ar fi că zâna a educat-o pe Persinette într-așa mod, încât să-i fie frică de toți bărbații, spunându-i că ei sunt niște creaturi sălbatice care pot omorî printr-o singură privire și atunci când prințul rătăcit o vede pentru prima dată și încearcă să vorbească cu ea, Persinette trage o sperietură zdravănă și se ascunde într-un colț al camerei. Însă prințul, fiind o fire încăpăținată, revenea în fiecare zi ca să-și vadă aleasa inimii și să vorbească cu ea. Vizitele nocturne ale prințului au urmat până ce fata a descoperit că hainele nu o mai încap. Zîna a înțeles ce s-a întâmplat și, înfuriată, taie pletele lui Persinette. Ea atîrnă pletele fetei peste geam și așteaptă apariția prințului. În momentul în care el ajunge în cameră, devastat de dispariția fetei, zîna îi zice că nu își va mai vedea iubita niciodată și îl împinge pe fereastră. Prințul aterizează într-un arbust cu spini și-și pierde vederea. El a cutreierat lumea până când o aude pe nevasta sa cântând și descoperă că are gemeni. Lacrimile de fericire a Persinettei îi întorc vederea prințului și ei devin o familie fericită.

 Rapunzel și prințul de Paul O. Zelinsky. PC: www.terriwindling.com

Rapunzel, scrisă de Friedrich Schultz și publicată în Germania o sută de ani mai târziu, urmează cu fidelitate firul narativ al poveștii scrise de La Force, dar în același timp netezește unele aspecte. Singura schimbare marcată de Schultz transformă zâna într-o ființă mai blândă. Aflând că Rapunzel e însărcinată, zâna este descrisă ca fiind mai mult o mamă dezamăgită, decât o  scorpie înfuriată și ea nu îl aruncă pe bietul prinț pe geam, el însuși aruncîndu-se disperat.

Versiunea colectată și publicată de către Frații Grimm cu un secol mai tîrziu are practic același subiect ca și în poveștile lui Schultz și La Force. Totuși, introduc careva schimbări. Terri Windling susține că folcloriștii Grimm deseori eliminau din povești zînele și alte creaturi fermecătoare, considerându-le prea franceze. Astfel zâna, în povestea lor, devine nașă. De asemenea, fata își capătă numele Rapunzel în această istorie din cauză că anume acest soi de verdețuri își dorea foarte mult maică-sa în timpul sarcinii.

E de menționat că prințul din povestea fraților Grimm devenise mai hâtru și, de fiecare dată când își vizita iubita, îi aducea câte o panglică de mătase ca ea să-și poată împleti o scară. În continuare firul narativ rămâne neschimbat. În plus, Frații Grimm șterg referințele sexuale și exclud sarcina fetei până când copiii apar, fără explicații, la sfârșitul povestirii, devenind cea mai populară versiune a poveștii. Mai târziu, versiunea fraților Grimm a fost interpretată în nenumărate cărți ilustrate pentru a șterge complet existența gemenilor.

În toată lumea Rapunzel este considerată o poveste pentru copii, puțini fiind conștienți de faptul că la baza acesteia stă o istorie despre pubertate, dorință sexuală și separarea tinerelor femei de viața socială.

Totuși, de ce fetei nu i-a venit ideea să-și taie propriul păr și să-și împletească o scară sau cel puțin o frânghie pentru a evada din captivitate? Va rămâne un mister care, după părerea mea, are ceva comun cu sindromul Stockholm.

Comentarii

comentarii


Sarcasmul este pasiunea mea. Cărțile sunt hobby-ul meu. Dragostea – frigiderul meu mereu gol. De ce gol? Păi, țin dietă.

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE