READING

Literatura în școală: câteva lucruri care mă irită...

Literatura în școală: câteva lucruri care mă irită

Câteva săptămâni a bubuit internetul după ce o profesoară din România a declarat că Baltagul trebuie scos din programa școlară pe motiv că este prea violent. Dar n-am să mă opresc la această declarație, ci integral la lecțiile de limbă și literatură română de care-mi amintesc cu tristețe.

Poate pentru că, de cele mai multe ori, eram obligați să scriem eseuri despre teme mai puțin importante care nici măcar nu aveau menirea să dezvolte gândirea critică, ori să aducem referate despre viața și opera unor scriitori, copiate de pe internet (vă asigur), ori să ne pregătim pentru BAC, repetând niște texte dintr-o carte care oferă compuneri de-a gata sau descrieri de personaje. Iar asta sub stricta și neobosita supraveghere a profesoarei.

Este inutil să menționez că programa noastră școlară este una eșuată. N-ar mai fi fost panica în ajun de BAC, dacă exista un sistem educațional funcțional care să încurajeze dezvoltarea unor abilități individuale pentru fiecare elev, care să se plieze pe interesele copilului mai cu seamă, dar să nu-l plieze pe elev după program. Îmi amintește asta de George Bernard Show care, după ce a frecventat o mulțime de școli, a decis să le abandoneze definitiv la 14 ani. Acum replica lui a fost următoarea: Școala, așa cum funcționează astăzi, nu reprezintă un loc pentru educație, dar sunt mai degrabă niște închisori în care copiii sunt ținuți pentru a nu-și deranja părinții.

Bine, mai sunt și excepții. Mă refer aici la profesorii cărora nu le este frică să treacă neînfricat peste programa școlară și să înceteze să-și terorizeze elevii cu texte care nu doar că sunt plictisitoare, dar și le mai taie din pofta pentru lecturile ulterioare. Dar eu n-am avut acest noroc în școală. Toată dragostea pentru literatură mi-au crescut-o și educat-o singură.

Mă irită în sistemul nostru educațional lipsa literaturii străine. Da, știu că e limba și literatura ROMÂNĂ, dar… Eventual până în clasa a IX-a am citit strict (în cadrul lecțiilor) Creangă, Eminescu, Teodoreanu, Meniuc, Druță, Coșbuc, etc. (întreaga listă de lecturi obligatorii o găsiți în curriculum). Acum nu încerc să-i fac pe acești scriitori neimportanți, dar imaginați-vă dacă printre ei s-ar fi strecurat un Salinger, Roald Dahl sau Hemingway. Căci prin diferență se poate aprecia valoarea fiecăruia. Eu am sfârșit prin a evita, până de curând, toți scriitorii basarabeni sau români. Școala mi i-a băgat pe gât până la greață și la momentul nepotrivit. Asta chiar dacă aveți mulți scriitori buni.

Mă mai irită că programul nostru școlar nu predispune copilul să citească. Eventual, îi dai să citească două poeme despre neam, limbă și patrie și l-ai pierdut. Ori niște poeme eroice, o baladă. Mai insiști s-o memoreze, deși nu înțelege mai nimic. Îmi amintesc că mă îmbolnăveam de fiecare dată când mi se dădea asemenea teme pentru acasă. Copilul trebuie să-l motivezi, să treci treptat de la texte ușoare la cele mai complicate. Ori trecerea de la poveștile populare care ni se dau în clasa a V-a (un start bun, dacă părinții obișnuiau să ți le spună înainte de culcare) la Druță este aproape asemănător cu aruncarea apei sfințite peste un vampir. Îmi aduc aminte că la gimnaziu am avut o profesoară care ne-a permis să citim în voce (aveam un singur exemplar) Harry Potter și mergeam acasă entuziasmați și discutam despre carte, mai aprig decât am fi făcut-o atunci când ni se dădea Hagi Tudose.

Mă mai irită că programul îți impune autorii ei preferați. Mai întâi sunt citiți pentru a învăța să citești. Pe urmă începe decompoziția etică și istorică. Cine a scris-o? Când a scris-o? De ce acesta este bun și celălalt este rău? În realitate, abia dacă se ajunge la structura artistică a textului, iar la BAC copiii nu știu cum să-și structureze gândurile și vin cu fraze învățate din cărțile care ziceam la început, cele cu compuneri de-a gata. Copiii nu aleg, lor li se ordonă.

În parte, în timpul școlii mi s-a educat o ură involuntară împotriva lui Eminescu. O fi el poetul neamului și geniu, dar când se vrea să-ți stea Luceafărul în cap de dimineață până seara, vei urmări să-l scoți, mai târziu, definitiv din viața ta. Acum cu greu mai sunt în stare să reacționez adecvat la Eminescu și poezie în general. Iar totul, știu sigur, mi se trage de acolo.

Dar este loc de mai bine. Generația actuală trăiește cu textele, respiră cu ele. Vocabularul le este energic și unii chiar scriu frumos despre lucrurile care îi interesează. Tot ce trebuie să facă programul școlar este să modeleze acest lut, să-i de-a o formă, s-o reliefeze ori ornamenteze…Iar dacă aceastei generații i s-ar mai prezenta și alte forme ale textului într-un mod atrăgător, dacă li s-ar fi încurajat gândirea critică și abilitățile de a gândi outside of the box, făcându-i să se retragă de la tipare gândite de altcineva, pun pariu că mai mult de jumătate de elevi ar fi susținut BAC-ul cu note de 8 și 10, iar cei cu nota maximă nu vor mai fi priviți ca niște extratereștri și dați la știri pentru acest merit.

PC: www.wustl.edu

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni.

Follow on Instagram @doinafikman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE