READING

Nata Albot: „Există un soi de bucate tradiționale ...

Nata Albot: „Există un soi de bucate tradiționale care arată horror în poze”

Eram în vizită la o prietenă, când am descoperit cartea „Moldova din bucătăria mamei mele”. Iar eu sunt o tradiționalistă. Rar când mă încumet să gust alte bucate, decât cele pe care le știu de la mama acasă. Așa m-am îndrăgostit de cartea Natei, unde mai pui că, oricât am căutat, n-am reușit să descopăr o altă carte de bucate contemporană publicată la noi. De aici a pornit și curiozitatea mea. Voiam să pătrund în culisele acestei cărți și să aflu peripețiile prin care a trecut Nata până s-o publice. Mi-a reușit sau nu, vedeți în interviul de mai jos:

Cartea de bucate „Moldova din bucătăria mamei mele” a apărut în 2015 și scrii pe blogul personal că ți-a luat un an și jumătate s-o scoți la capăt. Din câte am înțeles, urmează și a doua carte. Cât timp estimezi c-o să-ți ia de această dată s-o termini și, eventual, ai decis deja data lansării? Ce rețete vom găsi în carte?

Nata Albot: A doua carte sper să mi se dea mai ușor, având experiența acumulată de la prima, o viziune mai clară asupra conceptului și, mai ales, destule greșeli comise cu prima, ca să nu le repet cu a doua. Sper mult să public a doua carte în vara lui 2018, între mai și august. Va fi o continuare a cărții „Moldova din bucătăria mamei mele”, pentru că mi-au rămas foarte multe rețete care nu au mai încăput în prima și mă simt responsabilă să le arhivez pe toate pentru posteritate. Dar de data aceasta cartea va mai avea și o abordare turistică a Moldovei. Voi alege 10 destinații culinare pe care personal le-am testat și le voi recomanda și altora.

Cartea „Moldova din bucătăria mamei mele” a fost premiată în China la Gourmand World Cookbook Award drept cea mai bună carte de bucate din Europa de Est. Felicitări! Cum a ajuns cartea în vizorul organizatorilor și cum a fost această experiență? Au urmat cumva propuneri de colaborări? Ce-ți aduce un astfel de premiu, cu excepția recunoașterii mondiale? De exemplu, premiul Nobel, deja demonstrat, aduce vânzări și mai mari laureatului.

Nata Albot: Odată terminată prima carte, m-am întrebat cum să fac așa ca aceasta să meargă dincolo de hotarele Moldovei. Trebuie să fie un concurs, un Oscar, măcar ceva, îmi ziceam eu. Prin urmare, căutând, am descoperit GWCA și le-am trimis 2 copii. Nu mă așteptam la nimic. Pentru mine era suficient că oamenii care răsfoiesc anual sute de cărți de bucate noi apărute vor ține în mână și o carte culinară din Moldova. Dar uite că dincolo de curiozitatea pentru o destinație necunoscută precum e Moldova, cartea le-a trezit interes și pentru modul în care arată și e concepută. Concursul în sine oferă 2 avantaje mari: relații noi, mai ales în domeniul gastronomic, în care eu aș vrea să mă specializez în timp, și creșterea vânzărilor cărții. Recunosc, am avut un val mare de comenzi după acest premiu.

În aceeași ordine de idei, cât de mare a fost tirajul cărții și cât de rapid s-a epuizat?

Nata Albot: Tirajul este sub 3000 de cărți, inclusiv în engleză și în română. O parte din ele s-au vândut și încă se mai vând pe www.amazon.com, pe blogul meu www.nataalbot.md, în rețeaua Librarius. O altă parte au mers la parteneri și sponsori, ori au fost dăruite, altele au fost defecte sau chiar pierdute pe drum de către Poșta Moldovei. Cartea are multe peripeții.

Acum ne-am dori să pătrundem în culise. Ai în jur de 90 de rețete în carte. Cât timp ți-a luat în mediu să lucrezi la fiecare rețetă? Mă refer la gătit și fotografiat?

Nata Albot: În cazul unei cărți de bucate nu te poți mulțumi doar cu text, poza este vitală pentru mâncarea pe care o descrii, iar dacă poza nu e „gustoasă”, atunci refaci mâncarea de câteva ori, apoi refaci și poza. Pentru asta trebuie să ai cunoștințe elementare în food styling și o echipă de oameni. Ori în cazul primei cărți ne-a salvat mult intuiția și dorința nebună să o scoatem la capăt. Fiecare rețetă, începând de la cumpărături, gătit, aranjat, fotografiat și până la definitivarea conceptului final, poate liber să-ți ia o jumătate de zi. Dacă apuci să faci 3 rețete într-o zi, te poți considera o cometă.

Există o meserie relativ recentă, numită food designer. Cel care caută să facă mesele mai apetisante și să pară mai savuroase. Bunăoară, o legendă spune că în publicitatea cu bere se toarnă, de fapt, ceai cu glicerină. Iar în cartea ta, trebuie să recunosc, bucatele arată extraordinar. Cine și-a asumat rolul de food designer în timpul ședințelor foto? Ori a fost o muncă colectivă? Și cum selectați detaliile care trebuie să ajungă în fotografie? De exemplu, vasele.

Nata Albot: Personal sunt adepta naturalismului, a fărâmiturilor de plăcintă cu brânză căzute din farfurie pe fața de masă, a farfuriilor murdare, rămase goale după o mâncare prea bună, a vaselor cu smalțul sărit de pe vremea sovietică, a petelor de mâncare pe fața de masa care vorbesc despre faptul că aici cineva tocmai s-a înfruptat din ceva bun sau a unghiilor fără manichiură care se scufundă în aluat. Chiar cred că, în materie de mâncare, naturalismul trebuie păstrat cu orice preț. Și nu doar în mâncare, de fapt. De aceea, nu am trucat nicio fotografie în carte. Ba dimpotrivă, unele au ieșit poate exagerat de naturale, adică făcute acasă, fără lumină prea bună și fără un decor estetic. Unele poze din carte sunt făcute de Andrei, înainte ca să se așeze familia la masă. Deci, ele pe bune erau gătite pentru consum curent, nu doar pentru poze.

Citisem pe blogul tău că au fost eșecuri și nervi pe parcurs. Ce tip de bucate ți-au dat cele mai mari bătăi de cap? S-a întâmplat să fie nevoie să gătești de câteva ori aceleași bucate? Povestește-ne despre „insuccesele” din timpul lucrului.

Nata Albot: Cred că la acest capitol pot să mă dezlănțui în amintiri. Există un soi de bucate tradiționale care în poze arată horror. De exemplu, rața cu mere, mielul de Paști, peștele umplut, sosul alb peste o grămăjoară de hrișcă sau ficatul de batog cu brânză. Arată atât de rău, încât îți vine să renunți la rețetă. Dar nu poți, nu vrei s-o pierzi și atunci cauți soluții. Bunăoară, mielul din prima carte a fost gătit și fotografiat de vreo 3 ori, înainte ca să fie aleasă poza finală. Peștele umplut la fel. Sosul urmează să fie refăcut în a doua carte.

De unde cumpărai produsele pe care nu reușeai să le găsești în Canada?

Nata Albot: Ce nu reușeam să gătesc în Canada, gătea maică-mea la Chișinău. Urzica, leurda, dulceața de gutui sau cireșe albe. Cartea aceasta este un produs al muncii în echipă. În primul rând, eu și mămica mea Alexandra. Eu lucram cu fotografa braziliană Lidia Barreiros la Montreal și mămica lucra cu fotografa noastră, Rodica Dumbrăveanu, la Chișinău. 

Care-i rețeta ta preferată din carte?

Nata Albot: Turtele de la nord, fotografiate de Rodica Dumbrăveanu. Îmi place atât de mult cum arată această rețetă în poză. Este exact așa cum simt eu aceste turte, în amintirile mele din copilărie, venite de la bunica mea Vera, din satul Lipnic. De asemenea, îmi place să-i văd pe părinții mei împreună la masă, cu harbuzul murat, dar și poza cu colțunașii pe care îi gătesc cu fetele mele.

Dacă ar fi să faci niște calcule, câți oameni au muncit, în total, la această carte? Cum ți-ai format echipa?

Nata Albot: Am fost eu și maică-mea la gătit și la texte, apoi cele două fotografe minunate pe care le-am menționat mai sus. A urmat Cristina Grițcan, cea care a transcris în calculator textele scrise de maică-mea cu mâna. Apoi Anastasia Condruc a redactat textele în română. Au urmat Olga Radu și Veronica Țurcanu de la Casa Imago, care au venit cu conceptul design-ului, au redactat pozele și au machetat cartea. Apoi a fost Vasile de la Casa Imago, care a intermediat cu tipografia procesul de imprimare a cărții. Mariana Cernea și Doina Cioca au avut grijă să traducă cartea în engleză. Și nu în ultimul rând, Vinăria din Vale și Apa Gura Căinarului care au contribuit financiar. Pentru că fără această susținere, cartea pur și simplu nu ar fi existat. E foarte costisitor să faci o carte de bucate frumoasă și eu am publicat-o independent, fără nicio editură. Iar asta e și mai costisitor. Deci, în total, au muncit la ea în jur de 15 oameni.

Pentru cine ai gândit această carte inițial? Știi cumva dacă localnicii canadieni au încercat să gătească după rețetele tale? Le-a reușit?

Nata Albot: Am gândit inițial această carte pentru oameni ca mine, rupți de casă și cu dor de mâncare ca la mama. Eu am pornit de la propria mea nevoie și m-am bucurat enorm când în această nevoie s-a regăsit atât de multă lume. Am livrat cartea la mai mulți localnici care au comandat-o, de la Afganistan până în Australia, toată Europa, America de Nord. Am cunoscut moldoveni care au cumpărat-o pentru a o dărui prietenilor străini. Mulți mi-au trimis ulterior poze cu bucatele gătite din carte.

 Fotografie trimisă de Valentina Odajiu
 Fotografie trimisă de Valeria Ford
 Fotografie trimisă de Victor Rusu

Sunt sigură că ai făcut și cercetări înainte să te apuci de muncă. Împreună cu „Moldova din bucătăria mamei mele”, ce alte cărți de bucate poți să recomanzi cu toată încrederea?

Nata Albot: Eu am citit mai multe cărți sovietice de bucate, cu limbaj arhaic sau chiar în chiriliță. Am răsfoit cărți scrise pe vremuri de cronicari sau de mari vedete contemporane. Admir mult cărțile Iuliei Vysotskaia, cele ale lui Jamie Oliver și mai am acasă câteva cărți foarte prețioase despre semiotică în bucătărie sau cărți de patiserie scrise de un grup mai mare de patiseri-vedete.

Apoi urmează întrebarea care mă macină cel mai mult. Ce s-a întâmplat cu bucatele care au participat la ședința foto? N-a avut de suferit nicio zeamă? Toate au fost mâncate?

Nata Albot: De cele mai multe ori, bucatele pe care le-am fotografiat la Montreal deveneau cina sau prânzul familiei. Iar cele gătite de maică-mea deveneau mese copioase pentru musafiri. Nimic nu s-a prăpădit. Noi suntem o familie foarte grijulie cu risipa. Mai ales, maică-mea.

Ce sfaturi ai pentru femeile/bărbații care văd bucatele impresionante din carte și-și spun că acestea nu le va reuși niciodată?

Nata Albot: Le spun, din propria mea experiență de om fără școală de bucătar. Nu e nimic complicat în a găti gustos pentru oamenii tăi dragi. Nu e vorba de cantități enorme, în care să-ți rupi spatele gătind, și nici de un concurs de gătit, unde să te streseze rigorile înalte. Trebuie doar să treci cu ochii prin ingrediente și să te asiguri că le ai pe toate sau, dacă nu le ai, să știi cu ce le poți înlocui. În loc de ouă pui chia, în loc de lapte de vacă pui lapte de migdale, în loc de iaurt poți pune chefir, în loc de frișcă pui smântână, în loc de făină de grâu pui făină de migdale etc.

Apoi să treci prin etapele de pregătire și să înțelegi mecanismul. Nu trebuie să înveți pe de rost, ci să înțelegi logica și consecutivitatea etapelor. După asta trebuie să prietenești bine de tot cu toate condimentele din casă. Să știi ce și la ce se potrivește. Pentru că eu rareori mă mulțumesc cu o rețetă, așa cum e descrisă ea. Am nevoie doar să-i înțeleg ideea, apoi intervin cu propria mea „semnătură” de condimente.

Și nu în ultimul rând, e foarte important să cunoști mici secrete. De exemplu, paprika nu se pune la începutul gătitului pentru că devine amară. Pentru o aromă cât mai bună a condimentelor preferabil e să le căliți puțin în avans pe o tigaie încinsă. Dar nu prea tare pentru că devin amare. Nu gătiți prea mult bucatele, își pierd valoarea nutritivă. Alegeți, în loc de prăjit sau fiert, să le coaceți. Nu folosiți ulei de măsline la prăjit, ci unul cu temperatură de ardere înaltă, precum cel de rapiță sau de semințe de struguri. Încercați la maximum să reduceți porțiile de zahăr din rețete, înlocuiți făina albă cu cea integrală sau de migdale. Sunt prea multe de povestit. Eu le-am învățat pe parcurs. Și cred că oricine le poate învăța, dacă este pasionat de gătit.

Abia aștept să scot următoarea carte, ca să-i vină timpul și la a treia, cu cele mai gustoase rețete de la emisiunea Sare și Piper. Iar după asta… după asta mai vreau să public o carte despre cele mai mari bogății ale Moldovei, dar mă opresc aici ca să nu sar cu vorba înainte 

PC: Arhiva personală a Natei Albot

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni.

Follow on Instagram @doinafikman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE