READING

O vizită la celebra librărie Shakespeare and Compa...

O vizită la celebra librărie Shakespeare and Company din Paris

Dacă aș avea o altă viață și mi-aș putea alege o altă meserie, atunci dilema mea ar perinda între vânzător într-un mic magazin cu jucării sau un librar. În cazul în care îmi cereți detalii mai exacte, aș răspunde cu mare avânt – librar la Shakespeare and Company, Paris.

Dar până apuc să lucrez la ei, am ținut să le fac o vizită. Așa am descoperit că în fața librăriei oamenii stau în coloană și-și așteaptă rândul. Scena asta mi-a adus aminte de anii de la școală, când profesoara ne aranja câte doi ca să mergeam împreună la vreun muzeu sau la teatru. Șușotind sub umbrelele lor, analizează masa din față cu tipărituri second-hand, suportul ademenitor de cărți poștale personalizate și citatul care se întinde pe peretele din față:

„This store has rooms like chapters in a novel and the fact is Tolstoi and Dostoevsky are more real to me than my next door neighbors, and even stranger to me is the fact that even before I was born Dostoyevsky wrote the story of my life in a book called “The idiot”, and ever since reading it I have been searching for the heroine, a girl called Nastasia Filipovna.”

La intrare las umbrela udă într-o găleată, lângă camaradele sale, apoi pare că pătrund în Cimitirul Cărților Uitate, așa cum îl descrie Zafon în Umbra Vântului. Am încercat din pozele găsite pe internet să-mi schițez o schemă în minte, dar, ca de fiecare dată, în realitate totul mi-a părut mult mai armonios, potrivit și viu. Încăperile sunt personalizate, de parcă dimineața prin ele se plimbase vreun scriitor în papuci de cameră, cu un halat pe el și o cafea. Găsești și o asemănare între pereți și scorbura unui copac, iar cărțile te așteaptă aranjate în secțiuni. Eu m-am oprit la rafturile de muzică și film. Am răsfoit cartea lui R. Crumb’s – „Heroes of Blues, Jazz & Country” și „101 Things I Learned in Film School” de Neil Landau și Matthew Frederick. Vizavi este un spațiu rezervat literaturii lui Shakespeare, iar alături o mică cameră destinată cărților pentru copii care arată de parcă ai intrat pe fereastră, dar nu pe ușă, într-o carte.

Pe scările înguste vizitatorii își fac loc politicos ca să urce la etajul doi. Sus, un tip uscățiv cântă la pian, păzind somnul pisicii Aggie de pe balansoar. Camera este împărțită de coperți vechi și o lumină palidă. M-am oprit la o fotografie alb-negru de mărimea unei oglinzi, în care apare Sylvia Beach. Ea a fost fondatoarea primei librării Shakespeare and Company, prin anii 1919-1941, care era pe jumătate librărie, iar pe de altă parte o bibliotecă care oferea cărți cu împrumut. Patronii ei erau Ernest Hemingway, Gertrude Stein, F. Scott Fitzgerald, Djuna Barnes și T. S. Eliot – scriitori pentru care ea lucra drept bancher, oficiu poștal și prieten.

Astăzi librăria găzduiește scriitori și artiști care își citesc lucrările în fața publicului într-un cadru cunoscut și fără pretenții. Mi-a părut jovial faptul că librăria Shakespeare and Company a apărut în filmele: „Înaintea apusului de soare” de Richard Linklater, în comedia-dramă „Julie & Julia” de Nora Ephron și „Miez de noapte în Paris” de Woody Allen. Nu în zadar Shakespeare and Company se înscrie în lista celor mai populare librării din lume.

Librăria rămâne un loc însemnat pentru literatură, îți inspiră bucăți din romantismul Parisului, realism prin aglomerarea mută care o poartă în interior, și te alintă cu pacea unei pisici care toarce pe fundal. Vizitatorii ies cu cărțile împachetate de parcă și-au achiziționat propriile povești, fericiți firesc și puși pe gânduri la fel cum semnul de carte stă cuminte printre pagini.

*Am încercat să le cer un interviu librarilor care lucrează acolo, dar mi-au spus că dau foarte multe interviuri și trebuie să le solicit atenția cu mult timp înainte. Data viitoare poate-i prind.

Comentarii

comentarii


Sunt Vinerea lui Robinson Crusoe. Follow on Instagram @laura_mur_

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE