READING

Oameni și Cărți. Discutăm cu Nata Andreev

Oameni și Cărți. Discutăm cu Nata Andreev

Cinci ani în urmă am cunoscut-o pe Nata Andreev la un workshop, unde confecționam coronițe din flori. Ea era meșterița care ne-a ajutat să lipim florile pe o carcasă metalică, așa încât să obținem o coroniță demnă de Pinterest. 4 ani în urmă cream o altă coroniță din flori la un alt workshop condus de Nata. 2 ani în urmă făceam colaje cu Donald Trump care mănâncă sushi tot la un workshop organizat de Nata la American Resource Center. Tot în același an am creat cu Nata broșe de pus la piept din materiale reciclate.

Pomenind despre talentul ei de a crea chestii incredibil de frumoase din aproape orice, vreau să vă spun că, în viziunea mea, Nata e un om în care trăiește o mică armată de alte Nate, pentru că mereu o poți vedea creând ceva, participând la vreun eveniment interesant sau lansând vreun proiect unic. Ți-ar părea că energia Natei niciodată nu seacă. Mit, evident, spulberat de Nata însăși. „Nu am eu niciun fel de energie. După lucru, eu fug acasă, la motan și cracaleți. În weekend aproape că nu ies din casă. Recent am descris viața mea unui om pe Instagram în felul următor: „Acum eu miros a tort și mimoză, înainte miroseam a vodka cu Red Bull. Iată care este situația.”

Numărându-se printre absolvenții Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, de când o cunosc, Nata a avut mai multe meserii: reporter, jurnalist pentru presa online, social media și comunicare pentru diverse proiecte. Acum este la ARC (American Resource Center) și conduce o armată de voluntari. Însă, pe lângă toate aceste activități, pe Nata, ca și pe mulți dintre noi, a „împins-o păcatul să lanseze un proiect propriu căruia îi dedică cam tot timpul liber. HerArt este un proiect menit să aducă în vizorul publicului femeile artiste, invizibile și defavorizate în lumea artei, despre care Nata spune că „inițial, proiectul trebuia să fie o aplicație mobilă. Dar nu am reușit. Și nu pentru ca nu am avut finanțare, pur și simplu nu am reușit.”  În ceea ce privește monetizarea proiectului, Nata mi-a spus că nu crede că HerArt va genera vreodată bani, pentru că nu a fost conceput să aducă bani.

HerArt este un modest omagiu personal adus femeilor din lumea artei, care nu au putut să-și realizeze pe deplin potențialul din cauza misoginismului și a discriminării.”

Chiar dacă aplicația nu a fost creată, Nata a lansat un podcast pentru iubitorii și iubitoarele de artă, în special, arta creată de femei. Personal, sunt impresionată de felul în care ea deapănă viața artistelor, povestea, pur și simplu, „curge ca un râu prin firul căștilor direct în urechi. Astfel, mi s-a părut foarte curios să aflu după ce criterii alege Nata femeile artiste despre care să povestească și cum își menține vie motivația de a lucra la acest proiect. „Dacă podcastul va avea o vizualizare sau o sută, nu este atât de important pentru mine, cât faptul că eu am învățat despre încă o artistă, iar împreună cu mine, încă o persoană din lumea asta. Motivația este simplă – trebuie să ai o pasiune sinceră pentru ceea ce faci și să o faci constant. Să nu-ți fie frică să reinventezi lucrurile de care te-ai obișnuit și mereu să fii în căutare de ceva nou. Ești pasionat de creioane, fă un proiect despre asta. Ești pasionat de libelule? Perfect! Nu te lăsa amăgit de societatea consumeristă care vrea să vadă numere. Nu uita niciodată de interesul sincer pe care îl ai față de anumite lucruri. Și cel mai important, nu uita ce înseamnă acest proiect pentru tine și de ce l-ai început.”

Chiar și HerArt a apărut din pasiunea Natei pentru istoria artelor și mereu i-a făcut plăcere să citească biografiile pictorilor.

„De la bun început, noi am ales să povestim pe pagina HerArt despre o artistă în fiecare zi, dar ne-am dat seama că lumea nu reușește să rețină informația sau măcar numele lor. Și am început să povestim despre o artistă pe săptămână. După ce a apărut podcastul, m-am gândit că informația adunată trebuie folosită. Și în primul sezon apar artistele despre care deja am adunat curiozități. Pentru sezonul doi, pregătesc deja ceva mai diferit, că de altfel pierd și eu drive-ul.”

„Atunci când ne uităm la o lucrare, ea mereu ascunde în spate mai multe secrete decât noi ne putem imagina. Evenimente istorice, politice, personale influențează până și paleta de culori, de aceea când aleg informația, încep cu momente din copilărie. Accentuez cine a susținut-o să aleagă arta. În multe dintre cazuri, ghidul principal a devenit unul din părinte, cel mai des, acesta este tatăl, care poate fi argumentat ușor de contextul istoric. După, îmi place să accentuez ce le-a scos în evidență și desigur cum au fost discriminate de societatea sexistă. Îmi pare că așa este mai ușor să înțelegi de ce niciodată nu ai auzit de ele.  Multe au avut lucrări respinse de muzee și galerii doar pentru că erau semnate de femei. Nu au avut acces la educație, cum au avut-o bărbații. De exemplu, Rosa Bonheur (*episodul doi), mergea îmbrăcată ca un bărbat la o piață de cai, doar ca să poată face schițe și să nu atragă prea multă atenție din partea publicului. În cazul lui Fede Galizia (*primul episod), multe dintre lucrările făcute de ea au fost atribuite unui bărbat, de un alt bărbat, Gian Paolo Lomazzo – teoretician de artă. Și astfel de exemple sunt multe și se întâmplă până și-n ziua de azi (*vezi cazul lui Jeff Koons vs Oksana Zhnikrup). Acestea cu siguranță sunt motivele principale pentru care mă țin de acest proiect.”

Probabil un motiv instinctiv pentru care am pornit o discuție cu Nata e și faptul că împărtășim aceeași părere despre unele scriioare. Astfel, dacă ar fi să numească o scriitoare care trebuie să aibă un loc special în istorie, Nata ne-o recomandă pe „Chimamanda Ngozi Adichie. Eu nu cred că poți să citești liniștită o carte, lucrare, postare semnată de femeia aceasta. Iar dacă ești liniștit/ă după lectura creației semnate de ea, înseamnă că venim și trăim în realități diferite.”

Iar dacă noi cumpărăm cu carul cărți din librării sau online, Nata cumpără majoritatea cărților din muzee și magazine de suveniruri – toate legate de artă. Asta pentru că Nata citește cel mai mult când călătorește și nu are internet, iar în călătorii ea petrece mult timp în muzee. Cu toate acestea nu adună rafturi întregi de cărți, la moment are vreo 34, încă 15 le-a dus la spațiul de co-working Armenească 13A care și-a înființat propria bibliotecă pentru vizitatori.

Nata nu judecă oamenii după preferințele literare, însă judecă la greu cartea după copertă. „Da (*Sue me). Îmi pare rău însă, dacă ochii nu devorează stilistic coperta, interesul meu este mai mic pentru conținut. Îmi plac editurile și autorii care parcurg cu o sută de metri mai mult, doar ca să investească în ilustrații și design.” Și la acest subiect am putea vorbi o zi întreagă, dar azi păstrăm lungimea acestui articol la un număr decent de caractere.

Pentru mine cel mai valoros moment dintr-o carte este atunci când eu vreau să scot carnetul și să-mi notez anumite momente sau momentul care mă face să „googl-uiesc ceva”. Adică când mă inspiră să descopăr ceva mai mult decât ceea ce este pe pagină. De exemplu, Born a Crime pur și simplu m-a făcut mai „aware” de istoria Africii de Sud. Cu lacrimi în ochi am citit definiția „apartheid”. Într-adevăr, a fost o experiență emoționantă.”

Nu puteam să nu-mi bag nasul și în dormitorul Natei. Astfel, pe noptieră am descoperit două cărți: Born a Crime de Trevor Noah și Gaga Feminism de J. Jack Halberstam. În geantă avea (la momentul interviului) cartea How To Write About Contemporary Art de Gilda Williams.

Pe lângă pasiunea pentru artă și lectură feministă, Nata are o pasiune pentru motanul ei – Lord Oliver (nume de dezmierd – Satană). Pentru că orele de lectură și le petrec împreună, tot împreună ne recomandă să citim The Handmaids Tale de Margaret Atwood, Sister Outsider de Audre Lorde și Bad Feminist: Essays Book de Roxane Gay – cărți ce ating tema feminismului pe înțelesul tuturor. Puteți găsi aceste cărți în limba engleză la American Resource Center.

Pe final, o scurtă listă cu biografii artistice ale câtorva pictori pentru cei care împărtășesc pasiunea Natei pentru artă.

  • Cartea secretă a Fridei Kahlo, F.G.Haghenbeck
  • Bucuria Vieții, Irving Stone
  • Fata în albastru, Susan Vreeland

 

*Rubrică susținută de elefant.md

Comentarii

comentarii


Un om ca o mare. Follow on Instagram @veronica_zubcu

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE