READING

Orhan Pamuk despre fericire, cărți și scris

Orhan Pamuk despre fericire, cărți și scris

Orhan Pamuk este unul dintre cei mai citiți autori turci la momentul actual. El are în palmares 28 de premii naționale și internaționale, inclusiv premiul Nobel, 13 titluri de doctor honoris causa, iar romanele sale sunt traduse în peste 60 de limbi.

Conflictul între Vest și Est, între creștinism și islamism, trecut și modernitate — acestea sunt temele principale abordate de romancier. Iar romanele precum Muzeul Inocenței și Istanbul pot servi în calitate de un ghid fenomenal prin capitala turcească — orașul natal al scriitorului.

 PC: OZAN KOSE/AFP/GETTY

Noi am ales o serie de citate din romanele prozatorului care, în fond, vorbesc despre temele esențiale din creația sa: despre scris și cărți, fericire, orașul contrastelor și credință.

Despre scris și cărți:

— Pentru că, așa cum aveam să cuget cu mult mai târziu, în timp ce stau aici, în pat, odată sfârșită, viața – călătoria aceea cu trăsura pe care n-o faci decât o singură dată – nu mai poate fi luată de la capăt, însă dacă ai o carte în mână, oricât de complicată și de încâlcită ar fi ea, poți să te întorci dacă vrei, când o isprăvești, la primele pagini, pentru a încerca să deslușești ceea ce ți s-a părut de nepătruns și pentru a pricepe însăși viața, nu-i așa, Fatma?” (Casa tăcerii)

 (…) nimic nu este atât de uimitor ca viață. În afară de scris. Da, desigur, în afară de scris – singura consolare. (Casa tăcerii)

Despre fericire:

  Ce este fericirea?;    Să descoperi o lume în care să poți uita de toate necazurile, de toată suferința. Să poți cuprinde pe cineva în brațe, de parcă ai cuprinde întreaga lumea, a spus Ka. (Zăpada)

 Pentru mine, fericirea înseamnă să pot retrăi o astfel de clipă fericită. Dacă învăţăm să ne gândim la viaţa noastră nu ca la o linie, asemenea Timpului lui Aristotel, ci ca la un şir distinct de asemenea clipe intense, veghea de opt ani la masa iubitei mele nu mai apare ca o obsesie, ci ca un şir de 1593 de seri fericite petrecute la masă cu familia ei. Astăzi îmi amintesc de fiecare dintre serile în care m‑am dus să cinez în casa din Çukurcuma – chiar şi de cele mai dificile, mai pline de disperare şi mai umilitoare – ca de o mare fericire. (Muzeul inocenței)

— Ştim însă că atunci când arătăm care a fost cea mai fericită clipă a vieţii noastre, aceasta a trecut de mult şi că, din această pricină, ne provoacă suferinţă. Singurul lucru care face suportabilă această suferinţă este câte un obiect rămas în urma acelei clipe. (Muzeul inocenței)

 Nimeni nu ştie, de fapt, că trăieşte cea mai fericită clipă a vieţii sale, atunci când o trăieşte. Poate că unii oameni pot cugeta sau afirma cu sinceritate (şi adeseori), în anumite momente de euforie, că „acum” trăiesc acea clipă de aur a vieţii lor, dar, în ciuda acestui fapt, o parte a sufletului lor este convinsă că pe viitor vor trăi clipe şi mai frumoase, şi mai fericite. (Muzeul inocenței)

Despre oraș:

 Noaptea, orașul e mai frumos, știi? Noaptea, oamenii spun adevărul. (O ciudățenie a minții mele)

 La oraș, poți să fii singur în mulțime, iar ceea ce face ca orașul să fie oraș e, de fapt, posibilitatea de a-ți tăinui ciudățenia cuibărită în minte, cufundându-te în acel vălmășag. (O ciudățenie a minții mele)

Despre dragoste:

— În noaptea aceea am făcut pentru prima oară dragoste cu o femeie. A fost teribil de răscolitor și la fel de minunat. Toate ideile pe care le nutream înainte cu privire la viață, la femei și la mine însumi s-au schimbat într-o clipă: Femeia cu Părul Roșu m-a învățat să mă cunosc și m-a învățat, totodată, sensul fericirii…” (Femeia cu părul roșu)

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE