READING

Poemul săptămânii de la John Milton: „Paradisul Pi...

Poemul săptămânii de la John Milton: „Paradisul Pierdut”

Paradisul Pierdut. Cartea I. (fragment) 

Atât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii,

De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia,

Doar pentru că li s-a oprit un fruct.

Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?

Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie,

Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgit

Pe-a omenirii mamă,

Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-i

De îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţe

întâiul, printre cei asemeni lui,

La fel cu însuşi Preaînaltul,

Dacă ! se va împotrivi; şi aspirând

La tronul şi domnia sfântă,

Nelegiuit război stârni în Ceruri

Şi luptă în zadar, căci Atotputernicul

Potop de flăcări azvârli din Ceruri

Şi-I aruncă arzând

Spre-adâncuri fără fund, să zacă

în lanţuri ferecat şi-n focul caznei,

Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.

De nouă ori răstimpul ce măsoară

Ziua şi noaptea pentru muritori,

El, cu cumpiita-i hoardă

Zăcură înfrânţi, în vast abis de foc

Zdrobiţi, dar tot nemuritori.

Dar, mai mută vrajbă îi era sortită,

Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnic

îl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi,

De jale plini şi disperare,

Dar şi de ură şi mânie dârză.

Cu ochi de înger, încă, îşi văzu

Zadarnică şi tristă starea sa.

Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea,

Ca un cuptor imens, însă din flăcări,

Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă,

Sub care se ascund privelişti sumbre,

întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii,

în care pacea, tihna nu-şi au locul,

Speranţa nu pătrunde niciodată,

Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de foc

Arzând puciosă-n veci nemistuită.

Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătit

Pentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă,

De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departe

De trei ori de la centru şi pân’ la polul ultim.

O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut!

Aici zări pe-ai săi tovarăşi de pierzanie,

în valuri şi vârtejuri iuţi de flăcări;

Se zvârcolea cu el alături unul,

Asemeni lui în crimă şi putere,

Până târziu ştiut în Palestina,

Pe nume Belzebut. Şi lui, duşmanul Cerului,

Numit Satan, cuvinte îndrăzneţe-i adresă

Spărgând oribila tăcere.

Paradisul Pierdut, editura Aldo Press, 2004

PC: www.huffingtonpost.com

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni.

Follow on Instagram @doinafikman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE