READING

Poveștile „sovietice” din copilăria mea

Poveștile „sovietice” din copilăria mea

M-am născut într-o țară independentă, dar ecourile sovietismului încă se mai agățau de noi prin mentalitate și lipsă de bani. În timp s-au mai diluat aceste efecte acide ale unei istorii care nu mai era despre generația mea. Au mai rămas poveștile rusești ecranizate în perioada sovietică. Îmi amintesc de doctorul Aibolit (n.r. Доктор Айболит) dintr-un diafilm pe care-l proiectam acasă pe cearșafuri. Era mai tare decât ceea ce vedeam la televizorul de tip Alfa și în plus, mai avea și text. Drept că era în chirilică, dar mi-l citea mama. Și acest doctor Aibolit îi trata pe toți. O fi fost vreun tip de medicină futuristă cu antibiotice de ultimă generație, având gust de ciocolată s-au tort condimentat.

Dar Aibolit nu este unicul personaj memorabil. Îmi aduc aminte cu aceeași melancolie de povestea „Cele douăsprezece luni” de Samuil Marșak (n.r. Двенадцать месяцев – Самуил Маршак). O biată fetiță care trăiește cu mama și sora vitregă este trimisă în plină iarnă după ghiocei. Când fu aproape să înghețe, descoperă 12 bătrânei – cele 12 anotimpuri – care o ajută. Se întoarce apoi acasă, dar mama vitregă este nemulțumită că această copilă n-a cerut mai multe și, mânată de trufie și egoism, se pornește împreună cu cealaltă fată în pădure după daruri. Dramatismul acestei povești își atinge apogeul când femeile rămân în pădure – desigur, am aflat mai târziu ce degerături și dureri poate provoca gerul – și probabil nu s-au mai întors niciodată. Similarități găsești în „Cenușăreasa” și „Fata Babei și Fata Moșneagului”, unde nu există o variantă de mijloc. Există doar bine și rău sau a trăit până la adânci bătrâneți ori a murit în chinuri groaznice undeva prin pădure, temniță sau mâncate de vreun animal. Mă gândesc acum că violența camuflată nu m-a pregătit prea mult pentru viața de matur.

Aceeași duritate voalată am descoperit-o și în povestea Ivanușka Duraciok (n.r. Иванушка-дурачок). Zici că are pretenție de avangardă. Firul narativ decurge după schema clasică. Mezinul familiei, pe care fratele cel mai mare și mijlociu îl numesc prost, face câteva năzbâtii menite să întărească ideea pe care o enunță autorul chiar în titlu. Protagonistul suferă de sindromul acut al neghiobiei. Își hrănește umbra, scoate ochii turmei sale de oi și lasă pe drum niște cumpărături trebuincioase casei. Motivul cifrei trei tot persistă. Frații mai mari decid să-l omoare. Amintesc că autorul iarăși o face voalat, obligându-și personajele să-l bage pe mezin într-un sac și să-l arunce în lac. Cei doi dispar să caute niște frânghie, timp în care apare salvatorul. Un boier. Aristocratul se oferă să-l ajute pe pretinsul neghiob și se trezește singur în sac. Mezinul îl lasă la mal și urcă în careta lui. Frații mai mari împing sacul în apă și mulțumiți vor să plece. Dar apare mezinul călare și se laudă cu frumusețea iepei. Ceilalți doi sunt invidioși și cer să fie aruncați și ei în apă. Evident că nu mai supraviețuiesc. Deci, prostul nu este chiar atât de prost ori nu trebuie să-ți subestimezi dușmanul niciodată. Morala ar fi bună dacă mezinul nu omora un om nevinovat, ori dacă-i aristocrat înseamnă că-i vinovat de ceva prin esență.

În aceeași categorie de povești intră și Alionușka și Ivanușka (n.r. Сестрица Аленушка и братец Иванушка). Povestea despre doi frați orfani. S-au pornit cei doi prin pădure pentru a găsi ceva de-ale gurii, când Ivanușka nu și-a ascultat sora și a băut dintr-un lac care l-a transformat într-un ied. Tristă era Alionușka, dar în scurt timp întâlnește un comerciant și se căsătorește cu el, încă având grijă de iedul Ivanușka. Mai apare la mijloc și o vrăjitoare care o duce pe Alionușka la un alt lac, îi leagă de gât o piatră și o aruncă în apă. Vrăjitoarea îi fură identitatea și se întoarce în casa comerciantului. Doar iedul înțelege că Alionușka este o intrusă. Vrăjitoarea vrea să scape de el și pregătește cazanele ca să-l jertfească pe băiat. El fuge la lac și o roagă pe sora sa să apară. Sunt auziți de slujnica comerciantului și aceea fuge să-i povestească stăpânului. Comerciantul aruncă plasele în lac și o salvează pe Alionușka. De bucurie Ivanușka face trei salturi peste cap și se transformă înapoi în băiețel, iar pe vrăjitoare o leagă de coama unui cal și-i dau drumul într-un câmp. Atunci mi se părea interesant, dar acum îmi miroase a droguri și suprarealism.

Deh, seria de povești cu Koșcei Besmertnâi (n.r. Кащей Бессмертный) sunt și mai legendare. Acest demon cu sufletul divizat în mii de bucăți și ascuns în obiecte sau animale magice. Îmi aduce aminte de Cap de Mort din „Harry Potter și Talismanele Morții”. Zici că Rowling s-a inspirat din folclorul rusesc.

De fapt, folclorul rusesc e plin de metafore și este o bună sursă de inspirație. La fel e și cu folclorul din întreaga lume. M-am suit pe-o roată și v-am spus despre copilăria mea povestea aproape toată.

Ce povești rusești cunoașteți și voi?

sursa pozei: wordsland.ru

Comentarii

comentarii


Am visat aseară că mâncam alături de Monstrul Zburător de Spaghete. Mi-a întins o bere și mi-a spus s-o beau acum… cât n-am ajuns în iad. În iad berea e caldă și stripperii bătrâni. Follow on Instagram @doinafikhman

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE