READING

Selecție de citate din celebrele povestiri scrise ...

Selecție de citate din celebrele povestiri scrise de Cehov

Martie, în cazul meu, a fost luna lui Cehov. Am citit, în mare parte, nuvele și povestiri. Preferata mea, de departe, rămâne „Vioara lui Rotschild”, o poveste despre bătrânul Iakov a cărui meserie este să facă sicrie. Iar pentru că oamenii din orășelul lui sărăcăcios nu se prea grăbesc să moară, Iakov câștigă bani cântând la vioară pe la nunți cu o orchestră de evrei.

Am reținut resemnarea cu care bătrânul îți duce viața, lipsa de vioiciune și însăși felul în care a fost abordat subiectul morții, un fel cuminte de „râsu-plânsu”. Citind, mai devii martorul stării lui Iakov care trece peste moartea soției, regretând că niciodată nu i-a zis o vorbă bună. În linii mari e povestea unui om la o margine de viață care închide ochii, cântă și lasă lacrimile să se scurgă pe vioară, la propriu (deși dacă stai să te întrebi ce simți, se pare că e loc și de figurat).

Azi însă nu voi vorbi despre vioară, sperând că o veți găsi ca să luați de acolo propria lecție. Eu am luat-o pe asta: „Lui Iakov nu-i părea rău c-o să moară, dar când ajunse acasă şi-şi văzu vioara, i se strânse inima de durere. Vioara n-o putea lua cu el în mormânt, o să rămână orfană şi-o să se întâmple cu ea ceea ce se întâmplase cu pădurea de mesteacăn şi cu codrul de brazi. Toate de pe lumea asta s-au prăpădit şi-or să se prăpădească mereu!”

Matematica este simplă. Am ales câte 5 citate din 3 opere scrise de Cehov ca să vă arăt și vouă cât de bine portretizează Cehov personajele sale și cât de profunde sunt căutările lor lăuntrice.

Povestea grădinarului

Tot ce a scris Cehov în povestea asta e aur curat, nu altceva! O poveste istorisită de un grădinar, la o întâlnire a 3 necunoscuți, cu o privire severă și o lulea aprinsă. E despre un burlac bătrân care s-a stabilit într-un orășel și, în scurt timp, a fost îndrăgit de localnici pentru că avea nobila îndeletnicire de a lecui bolnavii. Bătrânul medic își iubea semenii, iar partea frumoasă a întâmplării este reciprocitatea. El devine eroul lor, se dedica nemărginit și de multe ori vindeca fără a cere plată, de aceea vestea că noul venit fu găsit ucis într-o dimineață i-a șocat pe toți.

„Sentimentul dreptății se pierde, fiindcă lumea s-a obișnuit să vadă că crimele sunt lăsate nepedepsite. Epocii noastre i se pot aplica vorbele lui Shakespeare: În aste vremi ce gâfâie-n plăceri/ Virtutea însăși trebuie să ceară iertare Viciului…”

„Învățatul fu înmormântat și nimeni nu mai pomeni despre crimă. Părea într-adevăr de necrezut să se poată găsi pe lume cineva atât de josnic și de nelegiuit, încât să poată ucide un astfel de om. Ticăloșia are și ea o margine. Nu-i așa?”

„Gândiți-vă puțin, domnilor. Faptul că jurații și judecătorii cred mai mult în om decât în corpuri delicte și în rechizitorii, încrederea aceasta în om nu este ea mai presus decât toate considerentele din lume?”

„Şi Dumnezeu, adăuga bunica mea, a iertat toate păcatele locuitorilor orașului, fiindcă dovediseră o așa de mare încredere în om.”

„Gândiți-vă în schimb ce binefăcătoare înrâurire poate să aibă asupra lor încrederea aceasta nețărmurită în om, care nu poate să rămână fără roade. Ea ne insuflă porniri mărinimoase și ne îndeamnă să iubim și să cinstim pe oricare om; da, pe oricare! Asta-i.”

Ariadna

O altă nuvelă în care Cehov explică dragostea umană și felul în care plămădim din cei iubiți eroi sau tandre ființe, deși în realitate ei nu sunt așa, este Ariadna. Pornire pătimașă, câteva scântei și, da, acea iluzie infantilă a unei iubiri neîmpărtășite, acestea sunt stările prin care trece Ivan, un moșier din preajma Moscovei. Mulțumit cu viața de la țară, el se îndrăgostește de vecina sa Ariadna, o tânăra slabă, subțire și mlădioasă ce va trezi în el atât farmec, cât și dezgust și pietate, iar mai târziu plăceri și pofte care nu-i sunt specifice.

„E adevărat că poetizând iubirea, noi înzestrăm pe cei iubiți cu calități pe care ei poate nu le au, ceea ce dă naştere la un şir lung de greșeli şi suferințe. Dar eu cred că tot e mai bine așa, cu alte cuvinte e mai bine să suferi decât să te mângâi cu ideea că femeia e femeie și bărbatul, bărbat.”

„Dar să iubească cu adevărat, aşa cum o iubeam eu, nu era în stare, pentru că era o fire rece şi destul de pervertită. În ea se şi cuibărise diavolul, care-i şoptea zi şi noapte că e minunată ca o zeiţă, şi, fără să se întrebe pentru ce fusese creată şi ce rost avea viaţa, visa să ajungă cu orice chip bogată şi să aibă un titlu pompos de nobleţe.”

„Întocmai ca mujicul care suflă cu scârbă în cvasul în care descoperă un gândac, dar totuşi îl bea, aşa şi ea se simţea cuprinsă de scârbă, totuşi îmi spunea: — Orice s-ar zice, un titlu de nobleţe are un farmec deosebit şi misterios.”

„Ariadna voia să mă iubească, încerca să-şi închipuie că e îndrăgostită de mine şi chiar jura că mă iubeşte. Dar eu sunt un om nervos şi sensibil. Când sunt iubit, simt asta fără jurăminte, pe când la ea aveam impresia că ascult cântecul unei privighetori mecanice.” 

„E cu putinţă oare ca eu, om cult, înzestrat cu o structură mintală complexă, să-mi explic atracţia puternică faţă de femeie prin simpla diferenţă de alcătuire trupească dintre ea şi mine?”

Călugărul negru

O livadă, tatăl Egor Semionîci, fiica Tania și asistentul universitar venit să se odihnească la țară, Kovrin. Kovrin, fiind oaspete, citea mai tot timpul, își scria scrisorile în birou și învăța să se lase furat de natură, așa cum copii învață să facă primii pași. Discuțiile cu el trezeau în ceilalți un sentiment de înălțare și admirație, acea stare curată prin care treci când vezi în fața ta un om înțelept care se caută, care a stat să se cunoască, e de parcă te-ai spăla cu lumină pe față.

Care e cea de-a doua parte a nuvelei? Ei bine, Tania vorbește prin vis, tatăl vrea să-și mărite fiica pentru a lăsa livada în mâini de încredere, iar Kovrin își dă seama că suferă de o boală mintală în timp ce vorbește cu un călugăr negru (fantoma pe care o vede doar el). Aveți ce citi aici!

„Din când în când ridica ochii, fie ca să-şi arunce privirea pe ferestrele larg deschise, fie ca să mai admire florile încă ude de rouă, care îmbălsămau aerul în glastrele de pe masă. Apoi se aşternea iarăşi pe citit simţind că fiecare părticică din fiinţa lui se bucură şi se înfioară de fericire.”

„— Şi care e scopul vieţii veşnice? întrebă Kovrin.

— Scopul oricărei vieţi: bucuria de a trăi. Adevărata bucurie constă în a şti. Şi viaţa veșnica va dărui mereu măreţe şi nesecate izvoare din care să se adape mintea noastră dornică de a şti. În acest sens stă scris: „Sunt mai multe lăcașuri în lăcașul tatălui meu”. — Nu-ţi închipui, exclamă Kovrin frecându-și mâinile de mulțumire, ce mult îmi place să te ascult!

— Mă bucur.

— Când vei pleca însă, mă va frământa problema realităţii tale. Eşti o fantomă, o halucinaţie. Înseamnă deci că psihicul meu este bolnav, că nu sunt normal.”

„Stă fără îndoială în firea lucrurilor ca în orice domeniu oamenii care se consacră unei idei să fie irascibili şi să se caracterizeze printr-o sensibilitate peste măsură de ascuţită. Altfel nu e cu putinţă.”

„Romanii şi grecii nu aveau întotdeauna dreptate în tot ce spuneau. Înălţarea spiritului, exaltarea, euforia, tot ce deosebeşte pe omul de rând de proroci, poeţi şi pe cei ce au suferit pentru o idee, toate acestea sunt potrivnice laturii animalice din om, cu alte cuvinte sănătăţii sale trupeşti. Îţi repet: dacă vrei să rămâi sănătos şi normal, intră în rândurile turmei.”

„— Felicită-mă: cred că am înnebunit!”

Din fericire, Cehov a scris mult, așa că veți găsi la el măcar o carte de pus în biblioteca voastră, iar dacă nu aveți una, atunci sper să vă îndemne acest articol. 

Iar pentru final am păstrat un citat din „Povestea unui necunoscut” scrisă tot de Cehov:      

„Nu putea, de pildă, să priceapă pentru ce oamenii se plictisesc, plâng, se omoară sau omoară pe alţii, de ce se frământă pentru lucruri şi întâmplări care nu-i privesc personal, de ce râd oamenii, citindu-l pe Gogol sau pe Şcedrin. Tot ce era abstract, de domeniul gândirii şi al sufletului, îi părea obscur şi plicticos, întocmai ca muzica pentru cel ce nu are ureche.”

Comentarii

comentarii


Sunt Vinerea lui Robinson Crusoe. Follow on Instagram @laura_mur_

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE