READING

Top 5 lucrări contemporane romantice non-siropoase...

Top 5 lucrări contemporane romantice non-siropoase

Piața literară contemporană este, prin definiție, un amalgam de debuturi și lucrări consacrate, iar ca să uimească cititorul, autorii au nevoie de o răbdare de fier și un talent nativ. Femeile sunt un segment aparte al masei cititorești care, pe lângă sensibilitate și emoții intense, au o predispoziție aparte pentru bun-simț și romantism. Dar ce să faci atunci când nu te numeri printre amatoarele de Jojo Moyes sau Danielle Steel, iar romanele siropoase te lasă rece?

Mare mi-a fost norocul să descopăr câteva lucrări care, dincolo de orice element siropos, au reușit să îmi atingă strunele sufletului cu stil și șarm. Iată de ce, în acest prim articol pentru portalul HaiBun, am decis să compilez într-un top, 5 romane de ficțiune cu tentă romantică, dar lipsite cu desăvârșire de vulgaritate sau kitsch. Unele din ele au reușit să se integreze deja în portofoliul literaturii universale, iar altele, în mod spectacular, au adus în lumina reflectoarelor scriitori începători, dar cu potențial.

Topul nostru este deschis de romanul „Lumina dintre oceane” de M. L. Stedman. Autoarea, necunoscută mie până la întâlnirea cu acest roman, este originară din Australia de Vest și prezenta carte este prima sa lucrare pentru care a primit premiul Goodreads Choice Awards Best Historical Fiction. Lumina dintre oceane este o ficțiune sensibilizantă, emotivă, ce descrie existența unui cuplu, Tom și Isabel, care printr-un joc crud al destinului nu se pot bucura de rolul parental, dar Providența sau Diavolul le joacă o festă dură, ademenindu-i într-un joc de-a binele și răul. Farmecul lucrării este, indubitabil, construit pe detalii, cititorului fiindu-i pus la dispoziție un veritabil tablou al Australiei postbelice, unde oamenii se învață să trăiască din nou, să spere și să iubească. Am apreciat construcția romanului, etapele descriptive și, nu în ultimul rând, evoluția personajelor, fiecare în parte având certitudini și incertitudini spirituale.

Pe locul 4 în acest clasament se află romanul „Miniaturista” de Jessie Burton, autoare britanică care, în ciuda tinereții sale, a reușit să mă cucerească cu stilul elevat de scriere și istoria neobișnuită a eroilor cărții sale. Acțiunea romanului se desfășoară în Olanda anului 1686, într-un Amsterdam misterios învăluit de ceață. Nella Oortman, o tânără de 18 ani, este căsătorită ca urmare a unei înțelegeri dintre mama sa și un negustor bogat, fiind sortită să treacă cu el prin foc și pară. Cheia de boltă a romanului este ascunsă în turnurile neașteptate ale subiectului care te ține în suspans și te face să pendulezi între a da dreptate unui sau altui personaj. Burton a reușit cu succes să creeze o ficțiune istorică, respectând trăirile și spiritul acelei perioade.

Iar dacă precedentele două romane ne aruncau în volbura unor timpuri întunecoase, următorul autor, în persoana francezului Grégory Samak, a decis să construiască o punte între trecut și prezent. Autorul, cu studii în domeniul politic și cinematografic, abordează un subiect destul de tatonat în literatură, Holocaustul, dar aduce în prim plan o formă de iubire neobișnuită, între un tânăr vagabond, o fetiță din familie bogată și un bătrân care îi înconjoară de dragoste paternă. Cert este că pe toată durata lecturii romanului „Cartea secretă” m-au încercat variate sentimente, provenite inevitabil din dualitatea subiectului sau metamorfoza liniei narative.

Pe locul doi, în preferințele mele în materie de romane de dragoste, plasez lucrarea lui Orhan Pamuk, „Muzeul inocenței”. Scris cu delicatețea și savoarea stilului oriental, romanul oferă cititorului posibilitatea unei observații, de la înălțimea unui zbor de pasăre, asupra unor destine umane. Dragostea dintre Kemal și Füsun este dincolo de limitele unei relații amoroase. Întinsă pe durata unei vieți, aceasta ajunge un soi de otravă pentru eroul central, care e gata să renunțe la plăcerile cotidiene pentru o fericire iluzorie. Pamuk, devenit un titan al literaturii turce, dezvăluie în paginile prezentului roman cele mai ascunse dorințe ale făpturii umane, renunțând la clișee și formalități. Candoarea unor pasaje și descrierile pasiunii lui Kemal sunt dincolo de limitele unei normalități conjugale. Cu toate acestea, nu este o lectură ușoară, ci pe alocuri depresivă, scufundându-te treptat într-o ambiguitate morală, în care nu poți face diferența dintre bine și rău.

Iar locul întâi merge, fără doar și poate, la reprezentantul culturii hispanice, patria iubirii – Carlos Ruiz Zafon. Lucrarea sa „Umbra vîntului” este o transpunere reușită a misterului cu dragostea, toate desenate pe fundalul unei Barcelone de după cel de-al Doilea Război Mondial. Toată acţiunea începe cu un tânăr băiat de librar, Daniel, care merge cu tatăl său, domnul Sempere, într-un aşa zis Cimitir al Cărţilor Uitate. Acolo adoptă (ţin să remarc cît de frumos sună această acţiune în raport cu cartea) romanul unui anume Julian Carax, care a dispărut din Barcelona până la începutul războiului civil. La rândul său, Daniel dă dovadă de o fervoare acută faţă de lucrarea acestui autor, care poartă denumirea subtilă Umbra Vîntului (destul de metaforic, aş spune eu). Iar de aici începe un adevărat carusel cu personaje sumbre, istorii de alcov şi multe inimi rănite, dar să nu credeţi că aveţi în faţa voastră o telenovelă spaniolă. Nu, aveţi un roman integru, calibrat, cu eroi foarte bine construiţi, o doză acceptabilă de umor şi multe lecţii de învăţat.

Sper că am reușit să vă tachinez pupilele cititorești și că, în următoarea voastră listă de lecturi, veți bifa oricare din aceste lucrări sau poate toate la un loc. Spor la citit!

Comentarii

comentarii


Mi-am topit inima în cerneală și am de gând să o vărs pe foaia ta, zi de zi. Nu-mi pasă dacă vei face din ea un avion spre vise. Știu că oricum voi avea bilet în primul rând. Follow on Instagram @Corinutza007

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE