READING

Virginia Woolf și Sigmund Freud față-n față. Ce i-...

Virginia Woolf și Sigmund Freud față-n față. Ce i-a legat pe cei doi

Un psihanalist care a scandalizat societatea prin teoriile sale despre sexualitate întâlnește o scriitoare care a revoluționat literatura prin expunerea problemei identității sexuale, într-un secol în care orientările netradiționale erau considerate ilegale, imorale și pasibile tratamentului spitalicesc.

Ce puteau să aibă în comun Virginia Woolf, o scriitoare cu accese de nebunie, și Sigmund Freud, un psihanalist care recomanda cocaină împortiva depresiei? Mai ales că Freud susținea în lucrările sale că femeia este o ființă amorală și trebuie ghidată de tată sau de soț. De cealaltă parte, Virginia Woolf respingea ideea patriarhatului, susținând că este un sistem periculos, în care există un „tiran” tată cu legi tiranice. Scriitoarea este cunoscută pentru manifestul său feminist din romanul A Room of One’s Own/O cameră separată și pentru faptul că susținea independența economică a femeii.

Virginia declara că nu l-a citit pe Freud, chiar și atunci când i-au publicat lucrările sale pentru prima dată în Anglia. Împreună cu soțul său, Leonard Woolf, dețineau editura Hoghart Press care, la îndemnul unui prieten, se apucă să traducă și să publice lucrările de psihanaliză ale lui Freud. Riscul era foarte mare: investiții financiare considerabile pentru o editură mică, precum și riscul de urmărire penlă pentru „obscenitatea” prezentă în lucrările lui Freud. Scriitoarea nu era deloc încântată de această decizie, dar nici de domeniul psihanalizei. După cum era bine știut, Virginia Woolf suferise mult în copilărie, mai întâi din cauza decesului părinților săi, apoi din cauza abuzurilor sexuale ale celor doi frați vitregi. De acolo se trag  și primele crize nervoase ale Virginiei. După moartea tatălui său, scriitoarea suferă o depresie serioasă și este internată în spital. Aceste căderi nervoase au revenit periodic pe parcursul vieții sale, iar scriitoarea nu a fost niciodată vindecată. Leonard, soțul său, nu a putut s-o convingă să meargă la un psihanalist, concluzionând că „imaginația Virginiei, în afară de creativitatea ei artistică, a fost atât de interconectată cu fanteziile ei și chiar cu nebunia, încât dacă ai fi oprit nebunia – ai fi  oprit și creativitatea …”.

 Virginia și Leonard Woolf. PC: www.newsweek.com

Era de preferat să fii nebun și creativ sau să fii tratat și ordinar?

Ar fi căutat Virginia un tratament la Sigmund Freud care era renumit pentru vindecarea isteriilor, depresiilor, chiar și a lesbianismului (având în vedere că scriitoarea avusese o relație cu o femeie)? Sau ar fi avut un interes pur profesional, fiind interesată să-l cunoască pe unul din autorii publicațiilor lor de la Hoghart Press? Riscul, despre care scriam mai sus, a fost remunerat. Publicarea lucrărilor lui Freud le va aduce un serios capital de imagine, fiind primii care publicau texte despre psihanaliză și devenind reprezentanții oficiali în Anglia a Bibliotecii Internaționale de Psihanaliză.

Oricum ar fi, influența ideilor lui Sigmund Freud rămâne inevitabilă în opera Virginiei Woolf și probabil că ea deja știa asta, atunci când s-au întâlnit. Monologul interior al personajelor lui Woolf, precum și modul de analiză a  gândurilor și emoțiilor, utilizarea concepției freudiene despre tensiunea tată-fiu – ne vorbesc despre o nouă direcție în literatură, dar și despre un nou trend al secolului XIX – psihanaliza.

 Sigmund Freud în 1930, Vienna, Austria. PC: www.bbc.co.uk

Când s-au întâlnit în iarna anului 1939, la Londra, Europa era în pragul războiului. Sigmund Freud nu putea vorbi prea bine din cauza numeroaselor operații și a bolii de care suferea, însă a întâmpinat-o pe Virginia cu o floare de narcis, referindu-se probabil la studiile sale despre narcisism.

Freud a întrebat-o pe Virginia ce aveau de gând să facă în privința războiului (adică englezii). Cu un mai devreme, scriitoarea publicase cartea Three Guineas, unde încearcă să găsească metode de preveni războiul. Virginia Woolf și soțul său se temeau de naziști, fiind convinși că erau pe lista lui Hitler. Totodată, Sigmund Freud abia scăpase din mâinile lor, evadând din Viena cu ajutorul prietenei sale – prințesa Marie Bonaparte.

– Ar fi fost mult mai rău, dacă nu câștigați războiul, spune Freud, referindu-se la Primul Război Mondial și victoria Imperiului Britanic.

– De multe ori ne simțim vinovați. Dacă am fi eșuat, poate că nici Hitler nu mai exista, răspunde Virginia.

– Nu, fără îndoială, ar fi fost mult mai rău, precizează psihanalistul german.

Acest dialog este redat în jurnalul Virginiei Woolf, ea remarcând cu o ușoară ironie că „refugiații sunt ca niște pescăruși cu ciocurile afară pentru câteva fărâmituri”, dar și binefăcătorii își au partea lor de suferință.

După aceasată întâlnire, Virginia Woolf începe să-l citeasca pe Freud, afirmând că dorește să-și lărgească orizonturile și să ofere creierului un nou scop meditativ. În ultimele sale lucrări, influența freudiană este tot mai prezentă, culminând cu eseul „Thoughts on Peace in an Air Raid”. Aici Woolf susține că singura modalitate de a căpăta libertatea este de a lupta cu mintea, o idee pe cât de pacifistă, pe atât de actuală secolului în care trăim.

 PC: www.flavorwire.com

În pofida unicei întâlniri reale din viața celor doi, Freud și Woolf împărtășeau multe valori și experiențe comune, rezultate din faptul că trăiau  în aceeași perioadă culturală și istorică. Mai multe dovezi decât au descoperit istoricii și cercetătorii științifici, ne pot spune doar cărțile Virginiei și tratatele lui Sigmund.

Bibliografie: The Diary of Virginia Woolf, Volume Five/ Virginia Woolf; a Biography; Quentin Bell/ Interview with Julia Briggs; https://www.charleston.org.uk/.

Comentarii

comentarii


Îmblânzitoare de cărți, visez să întâlnesc zorii zilei cu prințul Mîșkin și vulpea.

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
CUNOAȘTE-NE